Au trecut 628 de ani de la prima atestare documentară a satului de unde își trag rădăcinile voievozii munteni Matei Basarab și nepotul său, Sfântul Constantin Brâncoveanu. Familia Brâncovenilor a ridicat aici încă din secolul al XVI-lea o curte, o biserică și o mănăstire, monumente istorice ce sunt incluse în circuitul județean, național și internațional.
Comuna Brâncoveni (alcătuită din satele Brâncoveni, Mărgheni, Ociogi și Văleni) este așezată pe malul drept al râului Olt, flancată de afluentul său, Oltișorul. Suntem în plină Câmpie a Caracalului, la 19 km sud de orașul Slatina, pe vechiul drum ce lega cetatea de scaun a Țării Românești de Bănia Craiovei și nu departe de Calea lui Traian ce unea Sucidava (Celeiul de azi) de Cedonia (Sibiu). Drumul roman, intens circulat încă din Antichitate de negustorii și agricultorii din Câmpia Romanaților, coincide în cea mai mare parte cu șoseaua asfaltată de astăzi. Drumul acesta se mai numea și „drumul sării” pentru că pe aici treceau spre Dunăre carele cu sarea extrasă de la Ocnele Mari.
Prima atestare documentară a satului a fost semnalată pe la anul 1386, într-un document dat de domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân. În urmă cu peste 500 de ani, satul se găsea mai la nord față de poziția lui actuală. Cu timpul, s-a mutat spre sud, pe locul lui de astăzi, din cauza unui focar de ciumă. Localitatea a cunoscut o dezvoltare timpurie față de așezările învecinate, mai cu seamă că aici își aveau proprietăți, încă din veacul al XV-lea, boieri care dețineau mari dregătorii la Bănie sau la Curtea domnească din Cetatea de scaun.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
