Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a slujit de sărbătoarea Sfântului Calinic la Mănăstirea Cernica. În cadrul predicii, Preasfinția Sa a spus că locul este „o oază de pace și frumusețe în oricare dintre anotimpuri, un loc de liniște duhovnicească, prielnic pentru nenumărate generații de călugări, care au căutat și au aflat aici, în rugăciune și apropiere de Dumnezeu, secretul dobândirii vieții veșnice și al mântuirii”.

Mari sfinți cernicani

„Mănăstirea Cernica este locul binecuvântat de Dumnezeu unde au trăit, s-au nevoit s-au sfințit și se odihnesc mari sfinți ai sinaxarului românesc, alături de Sf. Cuv. Gheorghe și Sf. Ierarh Calinic, pe care poporul i-a supranumit drept cernicani, legându-i astfel cu legătură tainică de chinovia aceasta”.

„Tot aici s-a format ca monah un alt mare sfânt al sinaxarului românesc, Sf. Ierodion de la Lainici. De-a lungul timpului Mănăstirea Cernica a fost și o importantă vatră culturală, mărturie stau atât muzeul cu valoroase obiecte de artă bisericească, cât și cele aproape 15 mii de volume ce s-au păstrat în biblioteca mănăstirii”, a precizat PS Paisie Sinaitul.

„Însuși Nicolae Iorga a descoperit aici nu mai puțin de 300 de manuscrise de o inestimabilă valoare culturală și istorică. Nu trebuie uitat nici faptul că aici și-au încărcat călimara cu inspirație scriitori precum Arghezi, sau Gala Galaction, primul în calitate de monah devenit apoi om de litere, iar cel de al doilea, om de litere intrat în rândul scribilor purtători de haină preoțească, ce și-a găsit aici, pe ostrovul de la Cernica odihna de veci”.

PS Paisie a spus că șezământul a rămas și peste veacuri „un reper duhovnicesc în care sute de credincioși vin și își pleacă genunchii în fața lui Dumnezeu, Care se arată minunat lucrător prin cei doi sfinți mijlocitori: Sf. Cuv. Gheorghe și Sf. Ierarh Calinic”.

Cei doi „ocrotesc cu moaștele lor purtătoare de har această mănăstire și se arată grabnic ajutători, vindecători și împlinitori ai rugăciunilor tuturor celor care se roagă lor cu credință și evlavie”.

Mii de credincioși au trecut pe la moaștele celor doi sfinți cernicani așezate spre cinstire din ajunul sărbătorii Sfântului Calinic într-un baldachin amenajat în fața clopotniței.

View this post on Instagram

A post shared by Basilica.ro (@basilica.ro)

Mari personalități care se odihnesc la Cernica

„Pentru toți cei care ajung la Mănăstirea Cernica, prima biserică ce li se înfățișează este aceasta a Sfântului Gheorghe, însă povestea Cernicăi nu începe de aici, ci puțin mai de jos, pe cel de al doilea ostrov al Cernicăi, cel al Sfântului Nicolae, unde se află și cimitirul în care își găsesc odihna de veci mari personalități laice ori bisericești ale culturii și spiritualității românești”, a spus ierarhul.

Dintre aceștia, Episcopul vicar patriarhal i-a menționat apoi pe preotul Dumitru Stăniloae, Arhimandriții Benedict Ghiuș și Andrei Scrima; Mitropoliții primați Nifon Rusailă (†1875), Conon Arămescu-Donici (†1922); Atanasie Mironescu, (†1931); Mitropolitul Basarabiei, Gurie Grosu, (†1943); Mitropolitul Nicolae al Rostovului (1859-1945), Mitropolitul Olteniei, Nifon Criveanu (1889-1970), Mitropolitul Tit Simedrea (1886-1971).

Preasfinția Sa a amintit și de Pan Halippa, luptătorul pentru unirea Basarabiei cu patria-mamă; academicienii Aurel Avramescu (1903-1985), Şerban Solocolu (1905-1980), Virgil Cândea (1927-2007), scriitorii Gala Galaction (1879-1961), Ernest Bernea (1905-1990), memorialistul creştin Ioan Ianolide (1919-1986).

Sfântul Calinic

Despre Sfântul sărbătorit, PS Paisie a subliniat că a fost monah cu vocație care s-a dedicat vieţii duhovnicești încă din copilărie, arătându-se în toate cumpătat, exigent cu sine, dar generos cu ceilalţi.

„Smerenia a fost pecetea principală a personalității sale şi autentica expresie a trăirii sale în Hristos. Nu a renunţat niciodată la regimul aspru de viaţă pe care şi-l impusese încă din primii ani de mănăstire”, a detaliat PS Paisie.

„Toată viaţa s-a nevoit întocmai pustnicilor, ațipind noaptea doar câteva ceasuri pe un scaun. A fost un model de împlinire a pravilei monahale, nelipsind de la slujbele Bisericii. De multe ori priveghea toată noaptea, iar posturile le însoţea întotdeauna cu rugăciune şi fapte de milostenie, ţinându-le chiar cu asprime pustnicească, aşa cum se deprinsese în perioada şederii sale în Muntele Athos (1817)”.

„A fost un însuflețit patriot, care a făcut parte din Adunarea obștească a Ţării, apoi din Divanul Ad-hoc ce a pregătit unirea celor două Principate Române. Ca membru al Adunării elective, a susţinut alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor şi în Ţara Românească”.

După ce a prezentat viața și activitatea Sfântului Calinic, PS Paisie Sinaitul a concluzionat că ierarhul „a rămas întipărit în evlavia poporului fiind unul dintre cei mai înțelepți păstori români din veacul al 19-lea, prin modul cum îmbina tradiţia neîntreruptă a sfinţilor rugători isihaşti, cu elanul misionar al sfinţilor ierarhi ctitori şi constructori de lăcașuri sfinte, de cultură şi viaţă creştină”.

„Ascet şi rugător sfânt, făcător de minuni şi tămăduitor, milostiv şi blând, Sfântul Ierarh Calinic a fost în acelaşi timp un mare erudit, un bun organizator, un talentat arhitect, un constructor iscusit, un patriot devotat şi luminător înţelept al vieţii monahale”.

„Sărbătoarea de azi ne îndeamnă să păstrăm şi noi dreapta credinţă a sfinţilor şi să o transmitem generaţiilor viitoare cu evlavie şi dragoste de Biserică, prin rugăciune şi milostenie, prin creşterea copiilor şi tinerilor în credinţa ortodoxă strămoşească, prin zidirea de locaşuri sfinte şi prin ajutorarea semenilor noştri aflaţi în sărăcie, în suferinţă şi singurătate”, a încheiat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.