Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a atras atenția, duminică, în predica rostită la Catedrala Patriarhală, că Pilda talanților poate fi percepută greșit.

„Nu trebuie să ne imaginăm scena unui contabil meticulos care cercetează registrele. Deși Evanghelia lasă să se înțeleagă faptul că fiecare din cei trei slujitori prezintă Stăpânului talanții primiți, iar primii doi au prezentat în plus și talanții dobândiți prin lucrarea lor, totuși, nicăieri nu se spune că Stăpânul a luat înapoi talanții”, a observat Preasfinția Sa.

Stăpânul nu ia nici măcar un talant

PS Paisie a precizat că Stăpânul, pe lângă promisiunea făcută slujitorilor buni că „peste multe te voi pune” și „intră în bucuria Domnului tău”, el „nu ia îndărăt nici măcar unul din talanți, nici pe cei pe care el însuși îi încredințase slujitorilor, nici pe cei câștigați de aceștia, și nici chiar talantul slugii viclene și leneșe, care fusese îngropat, nu l-a luat înapoi, ci spune: ‹dați-l celui care are zece talanți›”.

Cei doi slujitori, numiți „buni şi credincioși”, nu restituie Stăpânului talanții dublați de ei, ci doar îi prezintă, a lămurit Preasfințitul Părinte Paisie.

„Iar Stăpânul, care este Dumnezeu, nu se uită atât la cifre, cât la lucrarea slujitorilor, la rodirea adusă de ei. Nu sumele îl preocupă pe stăpân, ci felul cum slujitorii săi au cultivat și înmulțit darurile primite de la el în acel timp îndelungat în care L-au așteptat pe Stăpânul plecat departe”

PS Paisie Sinaitul a explicat că Stăpânul întârzie multă vreme până să se întoarcă „pentru a ne da posibilitatea de a folosi, de a înmulți darurile primite. Şi nu vine atât pentru a recupera ceea ce este al Său, cât mai degrabă pentru a se bucura de roadele înmulțite ale slujitorii Săi”.

Preasfinția Sa a menționat apoi că Iisus Hristos, folosind noțiunea de „talant”, care avea o valoare deosebit de mare în aur, vrea să arate că fiecare persoană este înzestrată cu tot harul sau darul necesar pentru a-și lucra puterile în vederea primirii vieții veșnice, indiferent de numărul de talanți.

„Și cel cu un talant și cel cu cinci talanți au, fiecare în parte, toate înzestrările pentru realizarea rostului propriu în existență și pentru mântuire. Nu pe numărul de talanți cade accentul, ci pe lucrarea acestora”.

Îngroparea talantului – ofensă intolerabilă

Totodată, Episcopul vicar patriarhal a explicat în ce constă greșeala celui care a primit un talant și l-a îngropat: „Ofensa intolerabilă a celui de al treilea slujitor constă tocmai în acel incredibil ‹Iată, ai ce este al tău›!”.

„Când cineva se decide să restituie darurile primite este sfârşitul iubirii”.

Ni se spune că cel care „şi-a îngropat talantul” va fi condamnat, aruncat în „întunericul cel mai dinafară”, adică în afara vieții, a precizat PS Paisie Sinaitul apoi a explicat că „întunericul cel mai din afară nu este ceva zidit de Dumnezeu, ci nonexistența pe care și-o construiește libertatea făpturii care alege veșnic ignorarea totală și deplină a harului dumnezeiesc, ura viscerală (scrâșnirea dinților) împotriva oricărui talant al sfințeniei”.

„Echivalentul talantului îngropat este un dar sufocat, incapabil de a rodi. Este ca o credinţă închisă, înmormântată în groapa săpată de autosuficiență, de sfidare, de nepăsare”, a insistat ierarhul.

„Când se sapă astfel de gropi, pentru a pune în siguranță talantul, este inevitabil ca şi persoanele care le sapă să fie înghițite şi astfel să devină incapabile de a mai răspunde Stăpânului”.

Aduc talanții noştri roade?

„Pilda înmulțirii talanților ne interpelează pe fiecare asupra modului în care valorificăm darurile, talanții primiți de la Dumnezeu, atâta timp cât Hristos încă nu a venit”, a subliniat Episcopul vicar patriarhal.

„Aduc talanții noştri roade, sau i-am îngropat?”, a întrebat Preasfinția Sa.

„Ar trebui să ne întrebăm: Cât de des îngropăm noi talanții primiți? sau Dacă îi obligăm pe alții să o facă? Ce ne rămâne după ce îngropăm darul lui Dumnezeu? O existenţă cenușie, fără bucurie”.

„Stăpânul spune slujitorilor buni și credincioși: ‹Intră în bucuria Domnului tău!›. Să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos ca și noi să fim numărați printre slujitorii buni și să auzim aceste cuvinte. Căutarea de a intra în bucuria Domnului Dumnezeu, ar trebui să ne preocupe întreaga viață”, a încheiat PS Paisie.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Paisie a amintit că în data de 11 februarie este serbată Ziua Mondială a Bolnavului iar anul 2024 este Anul omagial al pastorației și îngrijrii bolnavilor în Patriarhia Română. În acest context, PS Paisie a îndemnat la prețuirea darului sănătății și la rugăciune pentru cei suferinzi.