Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a explicat că sinceritatea este esențială în viața duhovnicească, întemeiată pe credință și smerenie: „Omul credincios este întotdeauna foarte smerit și își recunoaște neputințele sale”.
Preasfinția Sa a oficiat duminică Sfânta Liturghie în Parohia „Buna Vestire” din München, Germania.
Ierarhul a evidențiat că Dumnezeu nu așteaptă de la om o credință formală, ci una asumată, chiar dacă este însoțită de îndoieli: „Nu sunt atât de credincios pe cât ar fi bine și minunat să mă prezint în fața Ta. Mai sunt prezente în inima mea fărâme de necredință și de îndoială; să fii Tu Cel care le vindeci”.
„Dumnezeu nu are nevoie de așa ceva, ci de o inimă smerită, deschisă și care să mărturisească, să-și povestească îndoielile, nelămuririle, dubiile pe care le are în credință”.
O mărturisire sinceră
Pornind de la exemplul tatălui din Evanghelia vindecării lunaticului, Preasfințitul Părinte Ignatie a subliniat că sinceritatea este un fundament al relației omului cu Dumnezeu.
„Când Domnul Hristos îi spune că dacă va avea credință toate îi sunt cu putință, acest tată se comportă cu o sinceritate demnă de remarcat și de urmat. El îi spune lui Hristos: Da, Doamne, cred, dar te rog pe Tine să fii Cel care ajuți și acel gram mic de necredință care este în inima mea”.
„Această credință a tatălui a fost una sinceră; nu a vrut să pară ceea ce el nu este, să-L păcălească pe Domnul Hristos”.
„Avea conștiința că Cel ce este în fața lui și Căruia I-a cerut vindecare, îi citește inima, gândurile, simțirile sale, și nu-L poate păcăli numai pentru a obține vindecarea pentru copilul său. Avea conștiința că Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul, Cel care știe mai mult decât noi ceea ce este în adâncul inimii noastre”, a mai adăugat ierarhul.
Credința asumată prin smerenie
Episcopul Hușilor a atras atenția asupra pericolului falsității în viața religioasă: „Dumnezeu nu ne vrea ipocriți când este vorba de credință”.
Totodată, Preasfinția Sa a evidențiat necesitatea smereniei ca semn distinctiv al credinței autentice.
„Credem puțin, atât să-I mărturisim Domnului: Atât pot eu, Doamne, completează Tu mai mult, cum a fost tatăl din această pericopă evanghelică sau cum apostolii I-au cerut Domnului Hristos: Doamne, sporește-ne credința”.
Smerenia nu înseamnă slăbiciune, ci o așezare corectă a omului în fața lui Dumnezeu: „A fi smerit înseamnă exact ceea ce ești tu, structura ta sufletească, locul pe care-l ai tu. Una dintre definițiile frumoase ale smereniei este arta de a fi la locul tău”.
Preasfințitul Părinte Ignatie a încheiat prin a îndemna la asumarea unei relații sincere cu Dumnezeu, mai ales în rugăciune: „Dumnezeu ne vrea foarte sinceri, nu ipocriți. Să avem curajul sincerității și când mergem la spovedanie, și când ne rugăm. Să vă obișnuiți în momentele de rugăciune, să vă povestiți pe dumneavoastră înșivă”.
Foto credit: Episcopia Hușilor
