Profetul Ilie face parte din rândul profeților vechi sau nescriitori și este unul dintre cei mai temuți, mai populari și mai apreciați reprezentanți ai perioadei Vechiului Testament. El era originar din cetatea preoțească Tesba, situată în ținutul Galaadului, la răsărit de Iordan, fapt pentru care apelativul „Tesviteanul” ar putea fi sinonim cu cel de „preotul”.
Viața și faptele minunate ale profetului numit „biciul lui Dumnezeu” „podoaba prorocilor”, „mai marele prorocilor” sunt prezentate în cărțile III și IV Regi, cap. 17-19 și respectiv 1-2.
Prorocul care s-a „înălțat prin vifor de foc și cu car de cai de flacără” (Is. Sirah 48, 9) a activat în vremea regelui idolatru Ahab (sec. IX î.Hr.) și a soției acestuia Isabela și a rămas în amintirea credincioșilor ca un vajnic apărător al monoteismului. În Vechiul Testament, ca și în tradiția rabinică, Ilie apare ca înaintemergătorul lui Mesia. Astfel, profetul Maleahi (cap. 3, 23) arată că Ilie prorocul va fi trimis „înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșată; el va întoarce inima părinților către fii și inima fiilor către părinții lor”, iar cartea I Macabei (2, 58) subliniază zelul său față de Legea Vechiului Testament: „Ilie, arzând de râvna legii, ridicat a fost la cer”. Pe lângă aceasta, cartea II Cronici (Paralipomena) semnalează existența unei scrisori adresate de profetul Ilie regelui Ioran din regatul Iuda, criticat aspru pentru faptul că a umblat „pe drumul regilor lui Israel și a dus pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu”, asemenea lui Ahab din Regatul de Nord.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
