Prof. univ. dr. Florin Pop, directorul Școlii doctorale a Facultății de Automatică și Calculatoare, este profesor la Universitatea Politehnica din București, dar și absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Capitală.
Interviu de Alexandra Nadane
În Luna pentru Viață, a acordat un interviu-mărturie despre credință și valorile familiei.
„Iubirea și răbdarea ne fac să mergem înainte”
Domnule profesor, împliniți multe roluri în viața și activitatea dumneavoastră. Cum se împletesc acestea și unde vă găsiți liniștea, bucuria, împlinirea?
Prof. univ. dr. Florin Pop: În primul rând, doresc să mulțumesc din tot sufletul pentru întrebare, mai ales să aceasta face referire la împlinirea, bucuria și liniștea mea. Acestea se găsesc în toate rolurile pe care le împlinesc, așa cum ați spus. Simt că în toate planurile iubirea și răbdarea sunt cele care ne fac să mergem înainte și sunt elementele prin care trebuie să ne raportăm la celălalt.
Ca tată, aș începe cu acest rol, sunt mereu preocupat ca familia să fie unită și toate lucrurile să se așeze frumos, să comunicăm bine cu toții, iar iubirea și înțelegerea să fie cea care să ne lege. Mai greșim, cu toții facem asta, dar cel mai important este să ne iertăm, să ne corectăm reciproc și să respectăm dorința fiecărui de a fi mai bun.
Ca profesor, tot iubirea este pe primul plan. Mi-a plăcut mereu să împărtășesc studenților și elevilor cunoștințele din domeniul în care activez, cel al Științei Calculatoarelor, să îi călăuzesc pe o cale profesională corectă, onestă, tot ceea ce fac ei să fie în folosul societății. Îmi doresc mult de tot să mă perfecționez continuu, să pot să mă dedic proiectelor în care sunt implicați și studenții, pentru aceasta trebuie multă răbdare și perseverință.
Ca cercetător, iubirea față de ceea ce fac hrănește pasiunea pentru un domeniu frumos și interesant în zilele noastre, cel al sistemelor distribuite, care sunt suportul pentru majoritatea aplicațiilor din ziua de azi.
Sunt implicat în multe proiecte de cercetare la nivel național și internațional, îmi place să colaborez cu doctoranzii mei, mi-aș dori să pot mai mult să fac acest lucru, să construim în jurul nostru proiecte folositoare.
Bunul Dumnezeu a rânduit să fiu directorul Școlii Doctorale de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București, unde mă străduiesc să îmi dedic toată priceperea pentru o comunitate unită, în care calitatea și performanța să primeze în realizarea unui adevăr științific folositor.
Ca teolog, da, cu modestie aș menționa și acest rol, am absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității București în anul 2024, încerc mereu ca iubirea față de Dumnezeu să se reflecte în iubirea față de aproapele și să mărturisesc că tot ceea ce facem în viața noastră trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu și de folos pentru ceilalți și în cele din urmă pentru mântuirea noastră.
„Bucuria este Hristos Însuși”
Prof. univ. dr. Florin Pop: Cum se împletesc toate acestea? Cu bucurie, aș putea spune. Tatăl meu mă sfătuia când eram mic copil cam așa: atunci când lucrez ceva, să fac bine, să nu mai vină cineva să lucreze după mine. Împlinirea este atunci când ceea ce faci este de folos.
Bucuria însă, este Hristos Însuși. Este o bucurie care te face alt om, o bucurie care împlinește și desăvârșește tot ceea ce faci, este o bucurie care dă sens vieții în care, numai așa îți găști liniștea. Am spus de iubire, pentru că iubirea lui Hristos nu se pierde niciodată și este ziditoare. Împletește totul și unește totul.
Dacă lucrurile merg bine acasă, în familie, vor merge bine și în cariera profesională, pentru că aceasta se hrănește din iubirea care izvorăște de acolo. Iar familia este unită de Hristos și în Hristos. El este Calea, Adevărul și Viața pe care trebuie să le urmăm.
Unde îmi găsesc liniștea? În sânul familiei, în îmbrățișările copiilor mei, ale soției și ale părinților, mai ales în îmbrățișările mamei mele; sunt liniștit cu colegii de la facultate când lucrurile se așază așa cum trebuie, sunt liniștit și îmi găsesc bucuria în toate realizările studenților cu care lucrez, dar mai ales în zâmbetul celor din sala de curs când se bucură că au înțeles ceva nou. Sunt liniștit, bucuros și împlinit pe deplin în Biserica lui Hristos de unde am învățat îndemnul dat de Sfântul Apostol Pavel că pentru a te bucura pururea, trebuie să te rogi neîncetat.
Cum te rogi neîncetat? Rugăciunea neîncetată este împletirea tuturor rolurilor pe care le ai spre slava lui Dumnezeu.
Rugăciunea neîncetată este să îți oprești gândurile pentru a cere lui Dumnezeu să te lumineze sau pentru ai mulțumi pentru toate câte s-au împlinit și, mai mult, pentru ca tot ceea ce faci să fie în duhul corectitudinii și Adevărului, să fie o jertfă în iubire adusă lui Dumnezeu, care va întoarce înapoi tot ceea ce ai nevoie: liniștea, bucuria și împlinirea!
„Părinții trebuie să sfințească familia”
Cum vedeți rolul tatălui în familie?
Prof. univ. dr. Florin Pop: Tatăl și mama sunt stâlpii familiei. Aș spune că tatăl trebuie să fie una cu mama, un singur trup, în har pentru copii! Tatăl trebuie să fie prezent în familie, să fie cu copiii, prezent cu ei și pentru ei. Tatăl trebuie să fie încrederea și stabilitatea familiei, speranța că totul se poate face.
Părinții împreună trebuie să sfințească familia. Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a spus așa: „Dumnezeu ți-a dat copiii, ca ei să învețe virtutea de la tine. Căci de aceia a vrut ca să unească astfel neamul oamenilor, făcând cele două lucruri foarte mari: unul, așezându-i învățători pe tați, al doilea, sădind în ei multă dragoste”.
Știm că așa este, simțim că așa trebuie să ne împlinim, deci avem responsabilitatea să ne îngrijim și să ne străduim să fim modele pentru copiii noștri. Ne vor imita și ne vor urma în primii ani ai vieții, avem deci datoria să le fim alături în viață.
Să le șlefuim temperamentele pentru ai îndruma să fie demni în viață. Să le sădim în ființa lor virtuțile cele de folos care sunt credința, nădejdea și dragostea. Aici toți trebuie să fim profesori în ceea ce înseamnă școala vieții. Numai atunci când părinții cresc și educă copiii cu dragoste, în credință și sfințenie și îi susțin în ceea ce fac, împlinesc voia lui Dumnezeu.
Tatăl trebuie să se roage împreună cu mama pentru buna stare a familiei, pentru armonia și stabilitatea acesteia, pentru buna relație a acesteia cu societatea. Acestea nu se rezumă doar la bani și la distracții.
Este vorba de o dăruire a tatălui care dă încredere și bucurie mamei, și reciproc, este o dedicare în care, după îndeplinirea responsabilităților, să își depășească propria voință pentru a voi ceea ce vrea Dumnezeu. Nu este ușor și nu ne iese mereu, nici mie personal! Îmi doresc să fiu un tată mai bun, un soț mai ascultător și mai blând.
Nădăjduiesc că această dorință să fie împlinită prin rugăciunile mele. Să fim vrednici în familie să urmăm îndemnul Maicii Domnului care ne-a spus scurt și cuprinzător: „Faceți ceea ce vă va spune El!” (Ioan 2, 5). Iar El ne-a spus: „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi!” (Ioan 15, 12). Așa trebuie să fie în familie!
„Formarea începe acasă”
Din ce se întâmplă în societate se întrevede o mare nevoie de formare a tinerilor. De ce aspecte ar trebui să țină cont cei care lucrează cu tineri? Mă refer la profesori, preoți, mentori, coordonatori de voluntari, dar și la părinți, pentru că formarea caracterului începe acasă.
Prof. univ. dr. Florin Pop: Formarea începe acasă, bine spus, dar se continuă firesc prin tot ceea ce este dincolo de familie și tare frumos ați spus prin profesori, preoți, mentori, coordonatori de voluntari, le-ați cuprins pe toate.
Tinerii din ziua de azi vor să fie liberi. Poate că înțeleg această libertate din perspectiva a ceea ce fac, să nu îi îngrădească nimeni, să nu le ia nimeni ceea ce vor.
Este bine și așa, dar cei ce îi formează trebuie să știe să le explice cu înțelepciune că libertatea trebuie văzută doar în duhului lui Dumnezeu, urmând lucidității pauline: „Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei.” (Galateni 5, 1).
Libertatea omului poate fi determinată de demnitatea acestuia numai prin alegerile asumate ale acestuia. Dar, fără Dumnezeu, viața oamenilor, și mai ales demnitatea acestora, dar mai ales modul de structurare al societății se va rezuma la un relativism moral, o necesitate biologică a trupului, un hazard, poate chiar un haos istoric și politic.
Formarea tinerilor trebuie să țină cont că ei sunt chip al chipului lui Dumnezeu și trebuie ajutați și călăuziți în devenirea lor. Să li se ofere cadrul corect de a se pregăti pentru viață, de a se forma profesional, de a se descurca în situațiile grele care vin uneori în viață.
Cum să facă acest lucru? Sunt multe, foarte mult de spus. M-aș opri la un singur lucru, care poate fi valabil pentru toți care contribuie la formarea acestora: întâlnirea.
Întâlnirea tinerilor cu ceea ce este nou, să primească totul ca o provocare, întâlnirea între ei, întâlnirea cu modele pe care le pot urma, întâlnirea nemediată de mediile tehnologice, adică întâlnirea față către față, întâlnirile pentru a face lucruri împreună, pentru a învăța, pentru a ajuta, pentru a crea, pentru a se bucura și a se împlini, pentru a se liniști, cum m-ați întrebat pe mine la început, iată cum pot arăta aceste întâlniri.
Așa să îi învățăm să trăiască, cu dorința de a se întâlni, cu dorința de a merge mai departe!
Să se întâlnească des cu părinții lor, cu rudele lor, cu familia mai îndepărtată, să învețe să zidească la rândul lor familii puternice, să nu uite că fiecare castel se construiește piatră cu piatră, că cea mai trainică piatră este credința și trăirea frumoasă, că cea mai importantă întâlnire a vieții lor, este întâlnirea cu Hristos!
„Mulțumirea supremă a ființei umane”
Ce v-a inspirat să studiați Teologia și cum a influențat viața dumneavoastră această decizie?
Prof. univ. dr. Florin Pop: Este o bucurie mare că am urmat studiile Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității București. Aici am învățat că să mulțumești lui Dumnezeu pentru toate este mulțumirea supremă a ființei umane.
Chemarea și inspirația de a urma studiile acestei facultăți se poate exprima mai ușor în simțire și în fapte, decât în cuvinte. Am urmat cu drag studiile, am dăruit mult timp, mulțumesc mult de tot familiei care m-a înțeles și susținut.
Atunci când dorința arzătoare pentru cunoaștere, pentru știința curată, adevărată prinde rădăcini în sufletul omului, forma cea mai potrivită de a se desăvârși, cred eu, este prin credință. Știm de unde venim și unde ne îndreptăm…
Bunul Dumnezeu ne-a trimis în această lume pe un drum al nostru și tot El ne așteaptă cu iubire la finalul acestui drum. Între aceste două momente, râvna lăuntrică a celui ce dorește să se apropie prin cunoaștere de Dumnezeu poate rodi frumos și cu folos într-o comunitate asemenea pământului bun din pilda semănătorului.
Am descoperit aici o comunitatea extraordinară de părinți profesori, de cadre didactice care, știind cel mai bine ce înseamnă îndemnul Domnului „În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8), se dăruiesc cu totul în slujirea față de studenți oferindu-ne tot ceea ce este necesar pentru ca sămânța aceasta a cunoașterii lui Dumnezeu să prindă rod bun.
Ni s-au pus la dispoziție toate resursele necesare, de la cărțile din biblioteca impresionantă a facultății, până la materialele electronice gestionate cu multă responsabilitate. Am învățat împreună fericirea de a dărui!
Am finalizat cu lucrarea de licență „Repere spirituale și apologetice pentru demnitatea omului în societatea tehnicizată de astăzi”, sub coordonarea Domnului Profesor Adrian Lemeni, prin care mi-am propus să identific și să analizez implicațiile sistemului tehnologic actual pentru demnitatea umană din perspectiva dimensiunii teologice, a organizării societății prin structurarea informațională ghidată de inteligența artificială.
În concluziile lucrării de licență am mărturisit autentic că soluția restauratoare se regăsește în spiritualitatea creștină, pe teologia ortodoxă care afirmă că identitatea și demnitatea omului se întemeiază și se împlinesc prin Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului. Cum a influențat viața mea?
A sădit și mai mult în mine dorința de a fi în sprijinul oamenilor, de a-mi cultiva mai mult răbdarea, de a-mi întări mai mult firea mea, de a-mi asuma jertfa și slujirea față de Dumnezeu și față de cei de lângă mine.
Tinerii să-și construiască cariera pe dorința de a avea copii
Ce gânduri aveți pentru tinerii la început de drum, care se gândesc la familie, carieră, provocarea de a le îmbina pe amândouă și se confruntă cu tot felul de temeri?
Prof. univ. dr. Florin Pop: Primul gând este cel al bucuriei. Să trăiască totul cu bucurie și, ușor, să învețe, de ce nu ceea ce înseamnă asumarea și jertfa! Să nu se teamă să caute liniștea, bucuria, împlinirea atât în familie cât și în viața profesională.
Apoi este gândul responsabilității. Mulți caută cariera și fac compromisuri în familie, dar trebuie să fie și invers. În tot echilibrul pe care îl căutăm trebuie să știm că cineva se jertfește pentru noi: părinții, uneori prietenii, dar mereu Hristos! Apoi trebuie să trăiască, să fie vii, să ridice ochii din tot ceea ce este tehnologie și să îl privească pe celălalt în față, în ochi!
Să se dăruiască celuilalt, să zidească relații de prietenie solide bazate pe respect și încredere reciprocă, pentru ca iubirea să prindă rod. Să își construiască cariera pe dorința de a avea copii într-o bună zi, pentru a-și dărui cariera și acestora.
Să nu se teamă de nimic, sau atunci când se tem de probleme să nu uite că Hristos a înviat! și toate problemele vieții noastre s-au rezolvat, cum ne spunea Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici. Și pentru că toată bucuria vieții noastre este în Hristos și pentru El, să nu uite aceasta: „Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea…” (Psalmi 72, 27).
Ne lipim de Dumnezeu prin iubirea față de El, iubirea oamenilor, credință, nădejde, iertare, prin rugăciune, prin participarea la Sfintele Taine în Biserica lui Hristos. Și așa, prin aceste repere, cu credință și cu dragoste să le împlinim pe toate spre slava Preasfintei Treimi!
Vezi și:
- Prof. Florin Pop, despre inteligența artificială, la Radio Trinitas: Nu este bine să excludem omul în luarea deciziilor
- Expert în automatică și calculatoare predică: Sfinții Trei Ierarhi ne învață o autentică asumare a credinței adevărate
Foto credit: Arhiva Ziarului Lumina / Luigi Ivanciu
