Anton Pann este o personalitate complexă a muzicii psaltice și laice din secolul al XIX-lea, fiind descris de Nicolae Iorga în „Istoria literaturii românești” ca fiind „cântărețul de giumbușuri, lăutul literar al petrecerilor și tovarășul ceasurilor de veselie al preoților și dascălilor”.
Muzica lui Anton Pann s-a bucurat de o mare atenție și în zona Transilvaniei, unde a activat ca protopsalt la Biserica „Sfântul Nicolae” din Brașov (1828 și 1850-1853), lăsând și ucenici. O operă de referință a acestui protopsalt rămâne „Bazul teoretic și practic”, care a fost tipărit în anul 1845 la București. Bucurându-se de o mare popularitate în rândul cărților de psaltichie din vremea respectivă, și bineînțeles până în ziua de astăzi, ea constituie un reper pentru cei care doresc să învețe muzică bisericească bizantină. Această lucrare de teorie muzicală este mult mai dezvoltată și mai explicită decât Teoreticonul lui Macarie. De altfel, datorită talentului său artistic, rodul muncii sale va întrece pe cel a lui Macarie ieromonahul.
Prefața cărții este adresată „Înalt prea sfințitului și de Dumnezeu alesului Mitropolit al Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, Domnului Domn Neofit, prea cinstit exarh al plaiurilor și locțiitor al Cesareii Capadochiei și Cavaler a feluri de ordine de Curți Împărătești, al nostru Domn și Stăpân”. Anton Pann își pregătește într-un mod foarte elaborat cuvântul său către arhiereu subliniind importanța cărții de muzică pentru cei ce doresc a o studia: „precum unui soldat îi trebuiesc arme îndemânatice iar unui meșter instrumente perfecte (…) tot așa și școlarului ca să poată înainta și să ajungă la o știință temeinică și folositoare îi trebuiesc cărți metodice și bine alcătuite”.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
