Preasfinţitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, își aniversează în 23 august 2019 ziua sa de naștere, împlinind vârsta de 65 de ani. Cu acest prilej, Patriarhul României i-a transmis Preasfinţiei Sale un mesaj de felicitare.
Ierarhul s-a născut la 23 august 1954, în București.
A urmat cursurile învățământului primar, gimnazial și liceal în București, obținând diploma de bacalaureat la Liceul Matei Basarab.
Între anii 1974-1978 a frecventat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, la încheierea cărora, în anul 1978, a obținut diploma de licențiat în teologie cu teza intitulată Sfinții Părinți din secolul al IV-lea, îndrumători ai vieții duhovnicești.
În perioada 1978-1983, cu o întrerupere de șase luni, când a satisfăcut serviciul militar, a funcționat în cadrul Editurii Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă din București în calitate de corector și secretar de editură, având ca responsabilitate și pregătirea publicațiilor ce urmau să apară în limba engleză.
Între anii 1983-1990 a funcționat ca redactor la Editura Mitropoliei Olteniei și a Arhiepiscopiei Craiovei, unde a desfășurat activități în domeniul publicațiilor mitropolitane și eparhiale, precum și al pregătirii altor cărți, monografii și lucrări de literatură teologică și istorică.
Simțind chemare spre viața monahală, a fost primit ca frate în obștea Mânăstirii Lainici, din Arhiepiscopia Craiovei (județul Gorj) unde, la l octombrie 1983, a fost tuns în monahism sub numele de Vincențiu.
La sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, pe 26 octombrie 1983, a fost hirotonit ierodiacon, iar de sărbătoarea Nașterii Domnului a aceluiași an 1983, a fost hirotonit ieromonah.
Apreciind sârguința în ascultările în care a fost rânduit, mitropolitul de pioasă amintire Nestor al Olteniei i-a acordat rangul de protosinghel, la data de 26 octombrie 1985, după care, la propunerea aceluiași înalt ierarh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a învrednicit cu rangul de arhimandrit, la 14 iunie 1987.
La data de 1 august 1990 a fost numit Superior al Așezămintelor românești de la Ierusalim și Iordan, precum și reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului.
În ședința Sfântului Sinod din 12 ianuarie 1994, la propunerea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, Sfântul Sinod l-a ales în postul de Episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Ploieșteanul, ridicându-l la demnitatea arhieriei, fiind remarcat pentru realizările obținute pe perioada activității sale în ascultarea de Superior al Așezămintelor Ortodoxe Române de la Ierusalim și Iordan.
A fost hirotonit arhiereu la praznicul Întâmpinării Domnului, 2 februarie 1994, în Catedrala Sfântul Spiridon-Nou din București, Paraclis Patriarhal, de fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, împreună cu alți ierarhi din Sfântul Sinod.
De la data începerii activității în postul de Episcop-vicar patriarhal, prin decizie patriarhală, a desfășurat activități de coordonare a Cancelariei Sfântului Sinod și a unor sectoare din cadrul Administrației Patriarhale (Sectorul economic-financiar, Biroul Catedrala Mântuirii Neamului, Biroul de presă, Așezămintele românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon) și ale Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă (Editură, Tipografie, Ateliere).
A fost întronizat la 28 iunie 2009 ca Episcop al Sloboziei și Călărașilor. Preasfințitul Părinte Vincențiu este primul episcop întronizat în catedrala episcopală Înălțarea Domnului din Slobozia, la ceremonie participând numeroși preoți și credincioși.
Foto credit: Basilica.ro
Scrisoare deschisă
Episcopul Vincenţiu al Sloboziei şi Călăraşilor la frumos, rotund şi binecuvântat ceas aniversar…
Da, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu va aniversa, în curând, ziua de naştere când va împlini frumoasa şi rotunda vârstă de 65 ani de viaţă pilduitoare, rodnică, vrednică şi binecuvântată!…
De-altminteri, Părintele nostru Episcop Vincenţiu, se află, deja, în cel de-al 25 lea an de slujire arhierească, în cel de-al 10 lea an de slujire chiriarhală la Slobozia şi, iată, urmează a aniversa, după cum spuneam, (şi) cel de-al 65 lea an de viaţă, exemplară, roditoare şi mult folositoare!…
Eu, unul, ce să spun în asemenea momente, festive, jubiliare şi măreţe?…
Că am o apreciere şi o admiraţie, sinceră şi deosebită, pentru Preasfinţia Sa!…
De ce?
Datorită, între multe altele, modului, felului său de a se purta, raporta şi comporta, în orice loc şi în orice ceas; datorită eleganţei şi prestanţei pe care o impune; datorită seriozităţii pe care o are, şi când vorbeşte şi când făptuieşte, având cuvântul cântărit, dres şi măsurat iar purtarea calculată, responsabilă şi echilibrată!…
Întotdeauna am (mai) apreciat la Preasfinţia Sa, bunul gust şi bunul simţ, simţul estetic şi lucrarea de calitate, durabilă, sănătoasă şi trainică, felul în care ştie să construiască, fie că vorbim de o instituţie, de o eparhie sau de o catedrală, fie de o şcoală sau, mai ales, de o echipă, totul la superlativ, fără rest ori cusur şi fără loc de completare, corectare, cârpire, ajustare ori modificare ulterioară!…
La Preasfinţitul Părinte Vincenţiu găseşti calităţi şi virtuţi, altminteri, tot mai rare, în ziua de astăzi, precum: eleganţa, sobrietatea, cumpătarea, aşezarea, discreţia, rigoarea, seriozitatea, generozitatea, altruismul, dragostea pentru frumos, dorinţa de a ajuta şi a răsplăti, cu deosebită mărinimie sufletească, acolo şi atunci unde şi când este cazul, fermitatea, unde sau când este cazul, demnitatea, onestitatea, prestanţa, iubirea, autoritatea şi căldura paternală şi multe, multe altele!…
La Preasfinţitul Părinte eu, cel puţin, văd/observ foarte bine zestrea, moştenirea cultural – spirituală şi educativ/instructiv – duhovnicească pe care a primit-o/a dobândit-o de la părinţi, mentori, îndrumători şi călăuzitori sau formatori excepţionali, de înaltă clasă!…
Cu alte cuvinte, la Preasfinţitul Vincenţiu nu am văzut, niciodată, lucruri făcute de mântuială, dialoguri nedocumentate ori nefundamentate, abordări nejustificate, discuţii sau dezbateri tratate cu superficialitate, altfel spus, nu am constatat nimic derizoriu ori banal adică nimic de mână a doua, absolut nimic ci, numai, stil, ţinută impecabilă şi aşezare remarcabilă, slujire sublimă şi călcătură nobilă, apăsată şi boierească!…
Da, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, cel puţin pentru mine, este, şi va rămâne, în continuare, un exemplu de moralitate, un model de slujire şi un reper de vieţuire, căci l-a înzestrat Dumnezeu Preabunul şi Preamilostivul, cu absolut tot ce-i trebuie unui om de mâna întâi, unui slujitor de calitate superioară, unui conducător de toată isprava şi unui părinte de factură ireproşabilă!…
Prin urmare, acesta este motivul pentru care, aici şi acum, am scris aceste umile, modeste dar sincere aprecieri, dorindu-i să-l ţină Dumnezeu, sănătos cu zilele, puternic cu lucrarea, rezistent cu slujirea, inspirat cu glăsuirea/cuvântarea, generos cu filantropia, bucuros cu vieţuirea şi consecvent cu propovăduirea/mărturisirea!…
Din parte-mi, aşadar, îi urez, aleasă binecuvântare de la Dumnezeu şi sporită bucurie de la oameni!…
Un sincer şi călduros „La mulţi, binecuvântaţi şi fericiţi ani”, Preasfinţite Părinte Episcop Vincenţiu!…
Bucureşti – 23.08.2019
Cu deosebită consideraţie,
Dr. Stelian Gomboş
https://steliangombos.wordpress.com/