Postul cel Mare reprezintă perioada de intensă pregătire duhovnicească a creștinilor de‑a lungul a 40 de zile (din grecescul tessarakoste, tradus în latină prin cuvântul quadragesima) pentru praznicul Paștilor. Atât istoricul Socrate Scolasticul, cât și Părinți ai Bisericii și scriitori bisericești din secolul al V‑lea, precum Sfântul Leon (†461) sau Fericitul Ieronim (†420), consideră că postul care precede sărbătoarea Învierii Domnului are origine apostolică, informează Ziarul Lumina. Cercetătorii moderni au observat însă că în primele trei secole au existat atât o diversitate a practicii acestui post, cât și o dezvoltare progresivă a duratei acestuia.
Unul dintre textele de maximă importanță pe această temă este cel citat în „Istoria bisericească”(V, 24) a lui Eusebiu de Cezareea. Este vorba despre o scrisoare adresată Papei Victor de Sfântul Irineu de Lyon în legătură cu controversa privitoare la sărbătoarea Sfintelor Paști. Aici Sfântul Irineu afirmă că exista o controversă atât asupra datei Paștilor, cât și cu privire la modul postirii. Potrivit textelor care‑l au pe Tertulian drept autor, postul se limita la o perioadă de două săptămâni înaintea sărbătorii și era foarte aspru.
Cu privire la durata postului care preceda Sfintele Paști, Părinții de dinaintea Sinodului de la Niceea nu dau prea multe detalii. Este posibil ca în epoca apostolică Biserica să fi sărbătorit Învierea lui Hristos nu anual, ci mai degrabă săptămânal, Liturghia de duminică constituind sărbătoarea săptămânală a Învierii, iar postul zilei de vineri fiind legat de moartea Mântuitorului.
Se pare că la început Postul Mare dura o singură săptămână, însă modul postirii era unul foarte aspru, închipuind Patimile Mântuitorului sau „zilele în care Mirele a fost luat de la noi” (cf. Luca 5, 33‑35).
Abia la începutul secolului al IV‑lea apare pentru prima dată termenul grecesc tessarakoste, în canonul 5 al Sinodului Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.). Cert este că în anul 331, precum reiese din „Scrisorile festive” ale Sfântului Atanasie cel Mare, ierarhul poruncea turmei sale să postească timp de 40 de zile înaintea săptămânii de post aspru care preceda sărbătoarea Sfintelor Paști. În 339, același sfânt ierarh, după o călătorie la Roma și în alte părți ale Europei, întărea recomandările sale față de creștinii din Alexandria, spunând că practica descrisă mai sus era respectată în toată lumea creștină.
Articolul în întregime poate fi citit aici.
