Când pășeam pragul Catedralei Patriarhale, făceam mereu, cu evlavie, o închinăciune la mormântul vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. Lespedea de pe mormânt, măiestrit dăltuită în marmură albă, acoperă vremelnic trupul celui de-al cincilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române. În fiecare dimineață, candela primenită răspândește în jur lumină, așa cum răspândea în jurul său cel pentru care se aprinde întru netrecătoare anamneză (pomenire).
La trecerea sa întru cele veșnice, clopotele tuturor bisericilor din România au sunat cu jale îndelung. S-au făcut rugăciuni stăruitoare, scrisu-s-au pagini elogioase, s-au realizat emisiuni și transmisii în direct aproape la toate posturile de radio și televiziune, atât din țară, cât și de peste hotare. De atunci, numele său a fost trecut în rândul celor adormiți în mai toate pomelnicele, între ctitorii multor mănăstiri și biserici, ai unor catedrale, eparhii, instituții și fundații bisericești. Dar, mai mult decât atât, numele său a fost trecut în Cartea Vieții de la Tronul Mielului (Apocalipsa 13, 8).
Au trecut șapte ani de când numele i-a fost adăugat alături de cele ale predecesorilor săi, pe care i-a cunoscut și cărora le-a fost aproape în diferite împrejurări.
Au trecut anii de când bătrânul Patriarh a fost chemat la ceruri. Credincioșii continuă să vină la Catedrala Patriarhală și să întrebe: unde este mormântul Patriarhului Teoctist? Rămân apoi lângă lespedea de marmură așa cum au stat la început de august 2007, ceasuri la rând, pentru a primi o ultimă binecuvântare. Patriarhul Teoctist s-a regăsit în fiii săi duhovnicești, iar acum cei care îi păstrează vie amintirea îl așază cu sfială și nostalgie în pomelnic și tresar cu emoție atunci când aud pomenindu-i-se numele la Vohodul mare și la slujbele îndătinate, săvârșite după rânduială, nu doar la Catedrala Patriarhală, ci în toate bisericile românești.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
