Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a oficiat astăzi, 4 august 2013, la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” – Caraiman din localitatea prahoveană Bușteni, Sfânta Liturghie pe un podium special amenajat în curtea mănăstirii. Alături de Preafericirea Sa s-au aflat Preasfințitul Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Preasfințitul Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, precum și un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel referindu-se la învățăturile duhovnicești ce reies din Pericopa Evanghelică citită astăzi în cadrul Sfintei Liturghii, a spus: „Mai întâi învățăm din Evanghelia de astăzi că Mântuitorul Iisus Hristos cunoaște viața personală a fiecărui om. Atât faptele știute de către ceilalți oameni, cât și cele neștiute. În al doilea rând, Evanghelia ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos are puterea de a ierta păcatele și puterea de a vindeca de orice boală și de orice neputință pe oamenii care vin la El cu credință și cu multă nădejde. În al treilea rând însă vedem că există o tainică legătură între păcat și boală care nu totdeauna este prezentă în viața tuturor bolnavilor, dar în viața multora dintre bolnavi boala trupului este urmare a bolii sufletului, iar boala sufletului se numește păcatul, așa cum l-a definit Sinodul al VI-lea Ecumenic. Din Evanghelie învățăm că Hristos Domnul mai întâi iartă păcatele unui bolnav și apoi îl vindecă de paralizie”.
Toată lumea știa că omul paralizat era bolnav, dar nu știa că boala lui era cauzată de păcatele sale mai dinainte, a spus Patriarhul României, arătând în continuare că: „Hristos Domnul nu spune care sunt păcatele, nu divulgă secretul păcatelor, nici natura lor, nici când au fost săvârșite, unde și cum, ci doar constată că multa suferință cauzată de boală ca urmare a păcatelor a adus acestui om multă pocăință, iar multa pocăință i-a întărit credința că numai Iisus din Nazaret mai poate să-l vindece. Probabil că a încercat cu o mulțime de doctori sau a încercat o mulțime de leacuri cunoscute în vremea lui, dar totuși nu se vindeca pentru că avea nevoie mai întâi de vindecarea sufletului de boala păcatelor”.
Preafericitul Părinte Daniel a mai arătat că vindecarea slăbănogului ne arată importanța credinței și pocăinței lui: „Pe slăbănog Hristos Domnul îl numește fiu pentru că a văzut credința lui cultivată prin suferință și a văzut pocăința. Pentru că vedea în el un om în stare de suferință și de pocăință nu l-a mai certat, nu l-a mustrat, nu l-a umilit spunând în fața lumii ce păcate a săvârșit, ci l-a ridicat, și l-a înfiat duhovnicește arătându-i prin cuvintele „Îndrăznește fiule, iertate sunt păcatele tale” iubirea părintească a lui Dumnezeu – Tatăl care se manifestă prin Fiul său. Aici vedem pe Iisus Duhovnicul care dezleagă de păcate și apoi și Doctorul care vindecă de boală trupească pe cel bolnav ca urmare a păcatelor. Hristos este discret și nu umilește pe cei care i-a umilit boala și suferința, necazurile și încercarea, ci dă speranță celor care se află în suferință, ridică pe cei căzuți și îi aduce în iubirea lui Dumnezeu – Tatăl pe cei care se pocăiesc și vin la El cu credință puternică. Prin aceasta vedem atitudinea pe care trebuie să o aibă Biserica față de oamenii păcătoși. Hristos Domnul nu îl judecă pe cel păcătos care se pocăiește, ci se bucură că se întoarce la Dumnezeu și cere vindecare”.
Patriarhul României a subliniat faptul că Evanghelia de astăzi ne arată cât de mare este taina iertării păcatelor: „Hristos Domnul ne arată că iertarea păcatelor este o lucrare de vindecare a omului. Îl vindecă pe slăbănog prin eliberarea de o legătură nedezlegată, de un trecut apăsător, de o existență întunecată și adesea dureroasă și-l face un om nou. Omul iertat este un om nou care are bucuria iertării și puterea de a începe un drum nou în viață. Istoria creștinismului ca și Sfânta Scriptură este plină de convertiți, de oameni care și-au schimbat viața lor, astfel că o mulțime de tâlhari au ajuns oameni sfinți prin pocăință. O mulțime de persoane care au căzut în păcate grele și-au schimbat viața și prin multă pocăință au ajuns la sfințenie. Deci, iubirea milostivă a lui Hristos Duhovnicul și Doctorul vindecă, ridică, recuperează și redă demnitatea omului atunci când aceasta este umilită de păcat, de suferință sau de grele încercări”.
„Acești oameni care poartă pe targă sau pat omul paralizat reprezintă și Biserica întreagă în starea ei de rugăciune pentru cei bolnavi, suferinzi, fie în casele lor, fie în spitale. Rugăciunile pentru cei bolnavi, pentru cei robiți, pentru cei care au sufletul întristat și necăjit sunt rugăciunile permanente ale Bisericii și mulți bolnavi se vindecă mai ales pentru rugăciunea Bisericii. De aceea, în România, aproape în toate spitalele se află paraclise sau capele și preoți de caritate care se roagă pentru vindecarea celor bolnavi împreună cu bolnavi sau împreună cu cei care vin să-i viziteze la spital. De aceea, astăzi ne aducem aminte și de toate binefacerile pe care această Evanghelie și alte texte din Evanghelie, din alte locuri, le-au produs prin înființarea de cabinete medicale sau de bolnițe, de spitale, de puncte farmaceutice, toată lucrarea social-medicală a Bisericii încă de la începuturile sale este inspirată din iubirea milostivă a lui Hristos, Duhovnicul și Doctorul, Vindecătorul și Mântuitorul”, a mai arătat Preafericirea Sa.
La finalul cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a îndemnat la ajutorarea celor bolnavi prin rugăciune, cercetare și fapte bune: „Astăzi ne gândim și la cei care au grijă de bolnavi, care au răbdare foarte puternică cultivată prin iubire milostivă. Sunt oameni care zac paralizați la pat de zeci de ani, iar cei care îngrijesc de ei sunt văzuți de Hristos ca fiind manifestare a iubirii lui milostive față de cei bolnavi. Deci, Evanghelia ne arată astăzi că iubirea milostivă a lui Hristos se manifestă adesea prin cei care au milă și grijă de bolnavi și îi ajută, fie stându-le alături, fie ajutându-i cu haine, alimente sau medicamente. Deci, noi toți trebuie să ne rugăm pentru cei bolnavi, să-i vizităm, să-i ajutăm după posibilitățile noastre și să devenim pentru ei mâinile iubirii lui Hristos care prin Evanghelia Sa ne arată că acolo unde este credință puternică vine și speranța vindecării”.
La sfârșitul slujbei, părintele David Petrovici, starețul Mănăstirii „Înălțarea Sfintei Cruci” – Caraiman a fost hirotesit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în rangul de arhimandrit.
În semn de prețuire Patriarhul României a dăruit credincioșilor prezenți iconițe, iar pentru Mănăstirea Caraiman a oferit mai multe cărți de folos liturgic, duhovnicesc și pastoral.
