Patriarhul Ecumenic, mesaj de 1 septembrie: Grija pentru mediu este o expresie esențială a vieții bisericești

Duminică se împlinesc treizeci de ani de când prima zi a anului bisericesc a fost stabilită ca Zi a Protecției Mediului Înconjurător în Biserica Ortodoxă pentru a sensibiliza opinia publică în vederea rezolvării problemelor ecologice.

Cu acest prilej, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a transmis un mesaj în care a subliniat relația între ecologie și teologie.

Sanctitatea Sa consideră că grija pentru mediul natural a Bisericii nu reprezintă o activitate suplimentară, ci „o expresie esențială a vieții bisericești”.

Activitățile ecologice sunt considerate „o slujire liturgică” și o extensie a Sfintei Euharistii în toate dimensiunile relației ei cu lumea.


Mesajul Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I cu ocazia Zilei Protecţiei Mediului Înconjurător 2019 – Text integral (traducere Basilica.ro)

† Bartolomeu
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă
și Patriarh Ecumenic

Plenitudinii Bisericii: Har, pace și milă
De la Creatorul tuturor, Domnul și Dumnezeul
și Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Preacinstiți frați ierarhi și iubiți frați și surori în Domnul,

Cu bunăvoirea și cu harul lui Dumnezeu atotdăruitorul, se împlinesc astăzi 30 de ani de la consfințirea de către Sfânta și Marea Biserică a lui Hristos a sărbătorii indictionului și a primei zile a anului bisericesc ca „Zi a protecţiei mediului înconjurător”. Această inițiativă binecuvântată a avut roade din belșug.

Nu ne-am adresat doar credincioșilor ortodocși, nici numai creștinilor sau reprezentanților altor religii, ci să personalităților politice, ecologilor și altor oameni de știință, intelectualilor și tuturor oamenilor de bună credință, solicitându-le contribuția.

Acțiunile Patriarhiei Ecumenice din domeniul ecologic au funcționat ca inspirație pentru teologie, pentru a promova accentuat adevărul antropologiei și cosmologiei creștine, considerația și utilizarea euharistică a creației și duhul ascetismului ortodox ca fundament pentru înțelegerea cauzelor și rezolvarea problemei ecologice.

Bibliografia referitoare la ecologia teologică și teologia ecologică este extinsă și constituie în întregime o mărturie ortodoxă remarcabilă față de una dintre cele mai mari provocări pentru omul contemporan și viața pe pământ.

Preocuparea față de problema ecologică și față de dimensiunile și efectele cosmologice ale păcatului, ale acestei „inversări a valorilor” care alienează interiorul omului, a adus în prim-plan relevanța problemelor ecologice și sociale, precum și nevoia unei abordări comune a acestora.

Forțele mobilizatoare pentru protejarea integrității creației și pentru dreptatea socială sunt acțiuni interdependente și neseparate.

Interesul Patriarhiei Ecumenice pentru protejarea creației nu a apărut ca o reacție sau ca rezultat la criza ecologică contemporană. Aceasta a fost doar motivația și o ocazie pentru Biserică să se exprime, să dezvolte, să proclame și să își promoveze principiile sale ecologice.

Fundamentul preocupării nediminuate a Bisericii pentru mediul natural stă în însăși identitatea și teologia ei eclesiologică. Respectul și grija pentru creație sunt o dimensiune a credinței noastre, conținutul vieții noastre în Biserică și ca Biserică.

Însăși viața Bisericii este „o ecologie trăită”, un respect aplicat și o grijă pentru creație, precum și sursa activităților ei de mediu.

În esență, interesul Bisericii pentru protecția creației este o extensie a Sfintei Euharistii în toate dimensiunile relației ei cu lumea.

Viața liturgică a Bisericii, etosul ascetic, slujirea pastorală și experiența crucii și a învierii a credincioșilor, dorința insațiabilă pentru veșnicie: toate acestea compun comuniunea persoanelor pentru care realitatea naturală nu poate fi redusă la un obiect sau o materie folositoare care împlinește nevoile individului sau ale omenirii; dimpotrivă, această realitate este considerată un act, o faptă, lucrul mâinilor unui Dumnezeu personal, Care ne cheamă să o respectăm și să o ocrotim, astfel, devenind „împreună-lucrători” cu El, „administratori”, „paznici” și „preoți” ai creației pentru a cultiva o relație euharistică cu aceasta.

Grija pentru mediul natural nu este o activitate suplimentară, ci o expresie esențială a vieții bisericești. Ea nu are un caracter lumesc, ci mai degrabă unul pur bisericesc. Ea este „o slujire liturgică”. Toate inițiativele și acțiunile Bisericii sunt o „eclesiologie aplicată”.

În acest sens, ecologia teologică nu se referă numai la dezvoltarea unei sensibilități ecologice sau la răspunsul pentru problemele ecologice în baza principiilor antropologiei și cosmologiei creștine.

Dimpotrivă, ea implică reînnoirea întregii creații în Hristos, la fel cum se realizează și este experimentată în Sfânta Euharistie, care este chipul și pregustarea împlinirii eshatologice a Iconomiei Dumnezeiești în plenitudinea doxologică și lumina Împărăției Cerurilor.

Preacinstiți frați și surori, preaiubiții fii în Domnul,

Criza ecologică ne descoperă că lumea noastră reprezintă o unitate, că problemele noastre sunt globale și comune. Pentru a rezolva aceste provocări, avem nevoie de o mobilizare multilaterală, un acord comun, o direcție și o acțiune comună. Este de neconceput ca omenirea să cunoască gravitatea problemei și totuși să continue să se comporte ca și cum nu ar fi în cunoștință de cauză.

În timp ce în ultimele decenii, modelul dominant de dezvoltare economică în contextul globalizării, care subliniază fetișismul indicatorilor financiari și maximizarea profitului, a exacerbat problemele ecologice și economice, continuă să domine părerea că „nu există o alternativă” și că neconformarea la legea rigidă a economiei lumii va conduce la situații sociale și economice incontrolabile. Astfel, orice forme alternative de dezvoltare, alături de puterea solidarității sociale și a justiției, sunt trecute cu vederea și subminate.

Noi, însă, trebuie să ne asumăm unele măsuri ulterioare pentru aplicarea consecințelor ecologice și sociale ale credinței noastre. Este extrem de important că arhiepiscopiile și mitropoliile noastre, precum și multe dintre parohiile și sfintele mănăstiri, au cultivat inițiative și practici pentru protejarea mediului înconjurător, dar și diverse programe de educație ecologică.

Ar trebui să acordăm o atenție specială formării tinerilor în Hristos, pentru ca aceasta să funcționeze ca un spațiu de cultivare și dezvoltare a etosului ecologic și a solidarității. Copilăria și adolescența în special sunt etape din viața omului favorabile pentru sensibilizare ecologică și socială.

Fiind conștientă de importanța educației ecologice, Patriarhia Ecumenică, continuând șirul seminariilor specifice, a dedicat cea de a treia „Conferință internațională de la Halki pentru Teologie și Ecologie”, organizată la sediul Patriarhiei în perioada 31 mai – 4 iunie 2019, temei încorporării  unor cursuri și programe referitoare la ecologie și la educația ecologică în programele și curricula  școlilor de teologie. Soluția la marile probleme ale omenirii este imposibil de identificat fără o orientare duhovnicească.

În concluzie, vă dorim tuturor un an bisericesc cuviincios și binecuvântat, bogat în lucrări bine plăcute lui Dumnezeu, chemând pe toți fiii și fiicele luminoase ale Bisericii Mame din tot cuprinsul lumii să se roage pentru integritatea creației, să trăiască în mod sustenabil și cu iubire frățească în toate aspectele vieții lor, să se lupte pentru protejarea mediului natural și pentru promovarea păcii și dreptății și reafirmăm adevărul că nu există progres adevărat atunci când suferă creația „bună foarte” și omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Invocăm peste voi, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea Preafericită și mai sfântă decât toți sfinții, harul dătător de viață și mila nemărginită a Creatorului și Proniatorului întregii creații.

Al vostru către Dumnezeu fierbinte rugător,

†Bartolomeu al Constantinopolului


Traducere: Basilica.ro

Foto credit: ikivotos.gr

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente