Marele duhovnic Justin Pârvu, mutat la Domnul în urmă cu câteva zile, a avut o viață plină de jertfă. Dragostea pentru aproapele și vorbele pline de înțelepciune au făcut ca mii de oameni să-i ceară sfatul decenii la rând.
Părintele profesor Vasile Păvăleanu, fiu al satului Petru Vodă, îl cunoștea pe părintele Justin Pârvu din copilărie. Mai mult de atât, părintele Justin a fost cel care l-a îndemnat pe părintele Vasile Păvăleanu să urmeze cursurile Seminarului de la Mănăstirea Neamț. „Eram pe drum cu mama mea, când părintele Justin Pârvu venea din închisoare. Era îmbrăcat cu o flanea de lână împletită, așa cum se poartă la noi, cu papuci de gumă și pălăriuță pe cap, foarte slab. Când l-a văzut, mama mea a scăpat grebla din mână și a spus: «Acesta este părintele Justin». Aceasta pentru că părintele fuseseră închis timp de 16 ani în temniță. Mama părintelui Justin s-a rugat foarte mult la Dumnezeu ca să-l revadă măcar o dată pe cel mai mic fiu din cei cinci pe care i-a adus pe lume. După ce a lucrat pentru o vreme în Petru Vodă, s-a retras la Mănăstirea Secu. Aici se deschisese un șantier de renovare, astfel că părintele s-a angajat aici. Respecta programul de lucru, însă în fiecare seară era la slujbă, ca civil, neavând aprobarea de a reîmbrăca haina monahală. În anul 1968, un unchi al meu, părintele Pantelimon Grigoriu, protopop de Ceahlău, a trecut la cele veșnice. Atunci, bunica mea a venit cu ideea de a duce toate hainele rămase și cărțile de slujbă părintelui Justin, care fusese închinoviat la Mănăstirea Secu. Atunci l-am cunoscut mai bine pe părintele Justin, mai ales că m-a îndemnat să dau examen la Seminarul Teologic Liceal Ortodox de la Mănăstirea Neamț. Reușind la seminar, părintele Justin a cerut să stau mai mult pe la Mănăstirea Secu. Așa am stat într-o chilie, în aceeași casă cu părintele Justin. Am primit multe învățături și sfaturi de la părintele Justin. De atunci am observat o bunătate deosebită la părintele, pe care o manifesta față de toți. Încă de atunci, părintele Justin s-a remarcat ca un călugăr cu multă râvnă pentru rânduiala lui și cu o dragoste deosebită față de oameni. Viața părintelui Justin a fost plină de jetfă. A iubit rugăciunea, iar toți cei care i-au trecut pragul au aflat mângâiere și întărire duhovnicească. În aceste zile, am văzut un pelerinaj la Mănăstirea Petru Vodă, cum nu a mai fost vreodată în această zonă. Părintele Justin culege semințele iubirii semănate de-a lungul vieții. Prin plecarea părintelui, poporul nostru a pierdut pe unul din marii duhovnici. Avem nădejdea că părintele Justin va fi un rugător pentru neamul românesc, la care a ținut foarte mult”, și-a amintit pr. Vasile Păvăleanu.
În urmă cu cinci decenii, părintele Mihai Damian, fost protopop al Protopopiatului Ceahlău, l-a întâlnit pe părintele Justin Pârvu la hramul Mănăstirii Durău, în anul 1972. „După 1990, părintele Justin Pârvu a revenit la Petru Vodă, unde a început demersurile pentru înființarea actualei așezări monahale. Mănăstirea Petru Vodă a devenit în timp o oază pentru credincioșii din toată țara. Părintele Justin a fost căutat pentru că prin cuvintele sale puține transmitea harul care lucra prin Cuvioșia Sa. Mănăstirea Pentru Vodă a devenit loc de pelerinaj, astfel încât este înscrisă în toate traseele turistice. A ajutat foarte mult preoții și parohiile care aveau de zidit biserici, precum și Căminul de Bătrâni de la Ceahlău”, a spus pr. Mihai Damian.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția de Moldova)
