Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne vorbește de multe ori despre dobândirea vieții veșnice, fie deschis, fie prin parabole, iar grija Lui cea mai mare pentru om nu este oferirea unei simple învățături, pe care oamenii și-o pot însuși în mod rațional și care poate fi transpusă de multe ori în fapte, ci puterea Cuvântului Său cade întotdeauna pe viață, viața veșnică, însă nu o viață izolată, ci o viață trăită în comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele nostru.
Pentru a arăta că este necesară o anume pregătire pentru realizarea comuniunii prin dumnezeiasca Euharistie, nu putem decât să cităm din Epistola I către Corinteni, în care Sfântul Apostol Pavel ne amintește că omul „trebuie să se cerceteze pe sine” (XI, 28), căci „cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nescocotind Trupul Domnului” (XI 29).
Posibilitatea comuniunii nu poate fi pusă la îndoială, întrucât comuniunea se realizează în legătură cu o altă persoană – fie Persoana divină, fie o persoană umană.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
