Biblioteca Sfântului Sinod deține o bogată colecție de patrimoniu, carte veche și rară, românească și străină. Fondul de manuscrise conține exemplare românești, slavone, grecești, latine. Despre conținutul și proveniența acestor colecții, precum și despre eforturile și condițiile de păstrare a acestor manuscrise aflăm, în interviul ce urmează, de la părintele arhimandrit Policarp Chițulescu, directorul acestei instituții de cultură.
Fondul de Manuscrise al Bibliotecii Sfântului Sinod este unul dintre cele mai reprezentative din România. Vorbiți-ne despre ce conțin colecțiile din acest tezaur în general, dar mai ales despre colecțiile speciale de carte românească veche.
Biblioteca Sfântului Sinod deține, înainte de toate, un fond bogat de manuscrise și de carte veche românească și străină. Colecțiile se compun din fonduri de documente (multe dintre ele cu autograful autorului sau cu ex-librisuri ale unor personalități) cu preponderență teologică, donate sau achiziționate din țară sau străinătate, cuprinzând aproape 100.000 de cărți tipărite, dintre care câteva mii de exemplare de carte veche și rară, dar și periodice vechi românești și străine, toate acestea reprezentând o importantă contribuție la patrimoniul cultural european. Printre cele mai importante resurse se numără cele peste 500 de manuscrise datând din secolele XIV-XX, iar printre cele moderne fiind cele ale lui Gala Galaction, ale părintelui profesor Dumitru Stăniloae, ale ieroschimonahului Sandu Tudor, ale marilor profesori de la Cer-năuți, Vasile Gheorghiu, Cicerone Iordăchescu, Vasile Loichiță sau ale impresionantei femei teolog și artist Olga Greceanu, autoarea frescei care împodobește monumentala incintă a bibliotecii.
De unde provin aceste colecții și cum au ajuns ele în tezaurul Bibliotecii Sfântului Sinod?
La cercetarea acestora, în vederea alcătuirii unui catalog, s-au descoperit multe exemplare care poartă marca de proprietate a unora dintre cei mai cunoscuți și mai pasionați colecționari de carte: stolnicul Constantin Cantacuzino, Nicolae Mavrocordat, mitropolitul Neofit Cretanul, fără a neglija strădaniile de a aduna cărți ale mitropoliților Țării Românești Teodosie și Antim Ivireanul etc., consemnate pe filele volumelor.
Unele volume din Biblioteca Sfântului Sinod, provenite din vechea bibliotecă a mitropoliei, poartă ex-librisul mitropolitului Neofit, cu afurisirea celor care le-ar înstrăina.
Fondurile Bibliotecii Sfântului Sinod s-au mărit considerabil prin venirea aici, în 1959, a unei părți din biblioteca reședinței Palatului patriarhal, la care s-au adăugat: bibliotecile Mănăstirii Tuturor Sfinților (Antim), internatul Facultății de Teologie din București (format din biblioteca facultăților de teologie de la Suceava și Cernăuți, bibliotecile Seminarului Central din București și cea a Seminarului Nifon, seminarii care au fost desființate în 1948). Au mai fost strânse aici și cărți vechi, de la unele parohii din București, care s-au alăturat celor peste 500 de volume de carte veche care aparținuseră Cancelariei Sfântului Sinod.
O importantă contribuție la sporirea fondurilor Bibliotecii Sfântului Sinod a avut-o preotul profesor Dumitru Fecioru, traducător reputat din limba greacă veche, care a și catalogat o parte din manuscrisele românești de aici. El a cumpărat, în perioada anilor â60, manuscrise și cărți de o valoare inestimabilă, achiziționând și cărți de la G.T. Kirileanu, pr. Gh. Ciuhandu, Vasile Loichiță etc. Biblioteca a avut și alți bibliotecari pricepuți, unii cu o cultură deosebită, oameni care fuseseră mutilați spiritual și fizic de regimul comunist, cărora patriarhul Justinian le-a întins o mână de ajutor, recuperându-le talentul și valoarea.
De asemenea, patriarhii României, fiind direct răspunzători de Biblioteca Sfântului Sinod, ca președinți ai Sfântului Sinod, au consolidat poziția bibliotecii prin finanțare continuă și donații de carte.
Mărturisiți-ne câte ceva din eforturile și condițiile de păstrare a acestor manuscrise, precum și modul în care ele rămân accesibile pentru teologi, cercetători și pentru toți iubitorii de carte.
Un vechi deziderat al bibliotecii – azi împlinit – a fost deschiderea unui atelier propriu de restaurare carte. Acesta funcțio-nează astăzi în spațiul biblio-tecii, cu personal atestat în domeniu.
Începând cu anul 2010, au fost restaurate importante volume de patrimoniu: Noul Testament, Basileae, 1545; Sfântul Atanasie cel Mare, Opere complete, Paris, 1625 (exemplar din biblioteca de la Văcărești, cu ex-librisul lui Nicolae Mavrocordat); Scutul Catehismului, Alba Iulia, 1656; Acatist, imprimat de Sfântul Antim Ivireanu, Snagov, 1698 – unicat; D. Cantemir, Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, Iași, 1698. Acestora li se adaugă manuscrise, documente, fotografii, hărți, scrisori. Astfel, aceste valori au fost salvate de la degradare și dispariție. Au avut loc și participări din partea bibliotecii la saloane naționale de restaurare, unde aceste lucrări au fost evidențiate. Fototeca a fost scoasă din uitare și degradare, astfel încât mii de fotografii cu imagini inedite din viața Bisericii noastre sunt disponibile spre valorificare știin-țifică, avându-se în vedere scanarea lor în viitorul apropiat. În urma unui proiect finanțat de Ministerul Culturii au fost digitalizate cele 100 de manuscrise muzicale, în vederea conservării lor. S-a continuat în mod susținut completarea unor colecții de referință (Sources Chrétiennes, Patrologia Graeca, Patrologia Latina, Dictionnaire de spiritualité etc.), unele lucrări fiind obținute din străinătate, prin directa implicare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. (Interviu realizat de Diac. Ciprian Bâra și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 2 martie 2013)
