A lăsat în urma sa nu doar imaginea monahiei iubitoare de Hristos, ci şi o dorinţă testamentară, împlinită de ucenicele sale prin construirea unui cămin pentru persoane vârstnice. Schimonahia Mina Stoicescu (1898-1988), o floare de crin din grădina duhovnicească a mănăstirii ilfovene Pasărea, a fost un om cu totul deosebit. S-a bucurat de aprecierea multor personalităţi ale vieţii spirituale şi culturale din vremea sa, dar mai ales de binecuvântarea lui Dumnezeu peste lucrul mâinilor sale.
La parterul căminului pentru bătrâne al Mănăstirii Pasărea, într-o aripă a clădirii, unde îşi petrec de regulă după-amiezele persoanele asistate, pe unul dintre pereţi apare chipul cald al schimonahiei Mina Stoicescu, una dintre fondatoarele acestui aşezământ. Surprinsă din profil, măicuţa pare că ascultă ce se întâmplă în prezenţa sa.
„Înainte să plece în cereştile locaşuri, maica Mina a lăsat ucenicelor un testament scris în care le cerea acestora să vândă o proprietate a sa şi să construiască acest cămin, destinat în special monahiilor care nu au ucenice, preoteselor, persoanelor dedicate Bisericii, dar şi pentru cazuri sociale sau pentru acele persoane care vor să-şi ducă ultimele zile într-o mănăstire, într-un aşezământ sub ocrotirea Bisericii, unde este un alt regim decât în cele laice, căci aici ne gândim mai mult la Dumnezeu”, explică maica Mateea Mariş, directoarea căminului şi ucenică a schimonahiei Mina.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
