Sfântul Grigorie Decapolitul se numără în rândul iubitorilor de Hristos care au mărturisit credința cea adevărată în secolele VIII-IX. Întreaga viață a închinat-o lui Dumnezeu, luptând împotriva celor care defăimau sfintele icoane. A trecut la cele veșnice la 20 noiembrie 842, sfintele sale moaște găsindu-se astăzi spre închinare în mănăstirea vâlceană Bistrița, unde au fost aduse de Banul Barbu I Craiovescu.
În viața sa citim că s-a chinuit „Cuviosul un an întreg cu o boală cumplită și necăutându-se cu nici un fel de doctorie, căci se pregătise de moarte, și-a cunoscut mai înainte mutarea sa…”. Astfel, înaintea trecerii sale la cele veșnice, a zis fraților care erau cu el: „Fraților, îndrăzniți, că sfârșitul vieții mele s-a apropiat. Deci, luați-mă și duceți-mă în casa cea primitoare de străini, căci după douăsprezece zile va fi sfârșitul meu”. În acest chip și-a încheiat Sfântul Grigorie viața pământească, la 20 noiembrie 842, după cum rezultă din data revenirii ucenicului său Iosif în capitala imperiului. Cinstitul său trup a fost îngropat „în acea sfântă mănăstire în care s-a săvârșit sfântul”, după cum scrie Ignatie diaconul, adică în mănăstirea întemeiată de Iosif Imnograful din Constantinopol, ucenicul sfântului.
Tămăduiri și minuni la mormântul sfântului
Mormântul Sfântului Grigorie a devenit repede cunoscut de cei care i se rugau, datorită minunilor care se săvârșeau acolo. Astfel, pe când era dus spre înhumare, un om gârbov, atingându-se de sfintele sale moaște s-a vindecat de boala ce-l stăpânea. Apoi, mai mulți oameni posedați de duhuri necurate au primit vindecare la mormântul sfântului. Chiar uleiul ce se afla la racla sfântului avea putere tămăduitoare. O femeie care de trei zile se chinuia să nască a reușit să o facă, fără nici o durere, doar atunci când s-a uns cu untdelemn de la candela sfântului. O altă femeie, care avea o boală grea, și un bărbat cu mare durere de cap s-au vindecat la atingerea cu capul de racla sfântului. Un frate îndelung ispitit de diavolul a primit vindecare când a cerut ajutor sfântului la mormântul acestuia. Monahul Petru, căzut în mâinile tătarilor, urma să fie decapitat. Dar făcând rugăciune stăruitoare către Sfântul Grigorie toată noaptea, ca să-l izbăvească de moartea cea fără de vreme, a scăpat nevătămat din închisoare și de la moarte. De aceea, venind el la mormântul sfântului, i-a adus mulțumire.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
