Credincioșii sunt așteptați vineri, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, la hramul Mănăstirii Bujoreni, una dintre cele mai frumoase așezări monahale ale Episcopiei Hușilor. Sfânta Liturghie va fi săvârșită de Preasfințitul Părinte Episcop Corneliu, înconjurat de un numeros sobor de slujitori. „Vă așteptăm cu mare drag să ne fiți alături la această mare și îndoită bucurie: hramul mănăstirii noastre și slujba arhierească ce va încununa sărbătoarea”, a spus părintele stareț Euharist Micu, după cum informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.
După 1989, când regimul comunist a încetat opresiunea asupra Bisericii, prima grijă a Sfântului Sinod a fost redeschiderea nenumăratelor schituri și mănăstiri închise sau distruse de regimul comunist.
Printre așezămintele monahale reînviate în acei ani s-a numărat și Mănăstirea Bujoreni, iar în anul 1993 așezământul, a cărui istorie se pierde în negura vremurilor până în timpul lui Ștefan cel Mare și Alexandru cel Bun, a fost redeschis ca mănăstire de monahi. Stareț a fost numit atunci părintele protosinghel Luchian, care va păstori obștea până în anul 2002, timp în care se va ocupa cu destoinicie atât de sporirea vieții monahale, cât și de amenajarea sfântului lăcaș, peste care anii lungi ai nepăsării din timpul comunismului lăsaseră urme adânci.
În anul 2002, monahul Euharist Micu, absolvent al Academiei de Studii Economice din București, este hirotonit ieromonah și numit stareț al mănăstirii. De atunci, eforturile de conservare și îmbogățire a așezământului monument istoric au sporit, Mănăstirea Bujoreni fiind, astăzi, cea mai mare mănăstire de călugări și una dintre cele mai frumoase așezări monahale din Episcopia Hușilor.
Mănăstirea ce-ți încântă ochii și sufletul
De cum pășești pe sub bolta clopotniței Mănăstirii Bujoreni, cu arcele largi, frumos conturate, privirea îți este captivată de silueta bustului de bronz al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, ocrotitor al Moldovei, amplasat pe un soclu înalt de piatră, în apropierea intrării în sfânta biserică.
În dreapta clopotniței se află corpul de chilii pentru călugări, cu un cerdac larg, deschis pe o latură și pe cealaltă, frânt din loc în loc de arcade albe, medievale.
În locul chiliilor de altădată, pe latura dinspre soare răsare, a fost zidită de curând o trapeză încăpătoare, cuprinzând bucătăria și două săli de mese cu mobilier de stejar. Peste toate aceste edificii tronează biserica mănăstirii, ridicată la 1840 din osârdia ieromonahului Ioanichie Konachi, într-o linie arhitectonică caracteristică artei bizantine și răspândită în Athos, Serbia, Țara Românească și Moldova.
Alături de silueta impunătoare a sfintei biserici se află construcția din lemn și sticlă a agheazmatarului în care se săvârșește Sfânta Liturghie din ziua praznicului, de Izvorul Tămăduirii, precum și alte slujbe sfinte de peste an.
De jur-împrejur, jardiniere încărcate cu mușcate și nenumărate ghivece cu flori împodobesc clădirea ca în vreme de sărbătoare, de primăvara devreme și până toamna târziu, încântând ochii și sufletul.
În prezent, în incinta mănăstirii se mai află în lucru o nouă biserică, un muzeu, o sală de conferințe și un atelier de icoane. „Noua biserică a fost absolut necesară, datorită creșterii numărului de credincioși care calcă pragul acestei mănăstiri binecuvântate. În ceea ce privește muzeul, acolo vor fi expuse diverse vestigii arheologice, descoperite în timpul lucrărilor de restaurare a vechiului edificiu monahal sau în împrejurimi, piese etnografice și vechi obiecte de cult, care s-au mai păstrat de la schitul și biserica Magaru de altădată. De asemenea, au mai fost amenajate un lumânărar și o casă praznicală și avem în plan construirea unui pangar”, explică părintele stareț, protos. Euharist Micu.
Un lăcaș slujit cu multă trudă
Nici sectorul gospodăresc nu este trecut cu vederea la Mănăstirea Bujoreni. Retrase discret de ochiul vizitatorului se află grajdurile pentru vite, cotețele pentru păsări și stupii ce sunt rânduiți la soare, pe lângă gardul grădinii. De asemenea, la intrarea în poiană, pe coasta dealului din dreapta mănăstirii, a luat ființă o livadă de meri, de vișini și de cireși, iar mai în deal sunt rânduite straturile grădinii de legume.
„Fiecărei palme de pământ din jurul mănăstirii i s-a dat utilitatea pentru care a fost menită de Cel de Sus, de a hrăni pe truditorii ei. Dar preocuparea primordială a obștii de călugări a Mănăstirii Bujoreni a fost, este și va fi îngrijirea sufletului, de a purta pe mai departe spiritul credinței și jertfa întru Hristos, precum s-au nevoit atâtea generații de călugări care au viețuit, de-a lungul veacurilor, pe aceste pământuri pline de istorie”, spune părintele stareț.
