Deși a fost foarte cald, credincioșii au venit cu mic cu mare să participe la Sfânta Liturghie arhierească oficiată astăzi, 7 august 2013, de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, în aghiazmatarul din incinta mănăstirii.
În cuvântul de învățătură rostit cu această ocazie, Chiriarhul Eparhiei a mulțumit credincioșilor care au venit cu mare bucurie pe Taborul Argeșului, așa cum este numită mănăstirea Slănic. De asemenea, potrivit eparhiaargesului.ro, Înaltpreasfinția sa a îndemnat pe cei prezenți să lucreze fiecare la schimbarea vieții prin îndepărtarea de patimi și prin urmarea lui Hristos. După oficierea Sfintei Liturghii credincioșii au servit masa în diferite spații amenajate în curtea așezământului monahal.
Prima atestare documentară a Mănăstirii Slănic datează din anul 1679.
Despre schitul Slănic tradiția se spune ca a fost ctitorit de voievodul Vlad Țepeș și ca ar fi existat și pe vremea domnitorilor Neagoe Basarab și Mihai Viteazul.
În anul 1805, din motive necunoscute nouă, schitul se desființează, biserica fiind mutată în jurul anului 1830 într-un sat din Vlașca, nemairămânând din el, așa cum ni se arată într-un document de la 1871, decât numai ruinele și o cruce de piatră, datată 1788(9), care să vestească peste vremi că aici a existat, cândva, o vatră monahală.
La 1916 monahul Irinarh Pulpea, originar din Slănic, cunoscând cele depre schit, se retrage aici în sihastrie, iar la 1922, luând de ajutor pe ieromonahul Isidor Ghimpețeanu (de la Mănăstirea Robaia) încep construirea unei biserici în cinstea Maicii Domnului.
Construcția bisericii durează până la 1930 și se sfințește în toamna aceluiași an, la 19 Octombrie.
Din 1991 se ridică o nouă biserică pe locul celei de la 1930, iar la 1992 Schitul Slănic capătă statut și titulatura de mânăstire.
După o perioadă relativ scurtă de instabilitate, în 1944 este numit ca stareț al schitului părintele Vitimion Nițoiu, cel care va pune temeliile vieții monahale la Slănic prin introducerea rânduielii de slujbă zilnică după tipicul mânăstiresc și a vieții de obște după regulamentele monahale. În 1978 se retrage, lăsând conducerea schitului în seama ucenicului său, părintele Teofil Bădoiu, iar în 1990, cunoscându-și dinainte sfârșitul, trece la cele veșnice.
În anul 2010, după moartea părintelui Teofil Bădoiu, este ales stareț al mănăstirii părintele Clement, venit de la mănăstirea Aninoasa.
Mănastirea Slănic este numită astăzi de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Taborul Argeșului, datorită celor trei altare ridicate aici: biserica mare din zid ridicată în cinstea Maicii Domnului – Nașterea Maicii Domnului și două paraclise mai mici cu hramurile Schimbarea la față și Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.
