În Duminica a VI-a după Rusalii, astăzi, 4 august, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Frăsinei, din comuna Muereasca, județul Vâlcea, informează arhiram.ro
După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Episcop Emilian a rostit cuvântul de învățătură în care a prezentat învățăturile ce se desprind din pericopa evanghelică ce istorisește minunea vindecării slăbănogului din Capernaum, evidențiind, totodată, credința puternică a celor patru prieteni ai acestuia, care prin rugăciunea și credința lor au dobândit vindecarea sufletească și trupească a prietenului lor. De asemenea, Părintele Ierarh a arătat importanța și necesitatea rugăciunii și a pocăinței, a mărturisirii păcatelor înaintea duhovnicului pentru a primi iertare de la Mântuitorul Hristos și, totodată, vindecare sufletelor și trupurilor noastre.
La această Liturghie Arhierească au luat parte numeroși credincioși din județul Vâlcea și din țară.
În patrimoniul bisericii Mănăstirii Frăsinei se află părticele din moaștele a 8 mari sfinți: Sf. Ierarh Calinic, ctitorul mănăstirii, Sf. Mc. Calinic, Sf. Mc. Trifon, Sf. Mc. Pantelimon, Sf. Cuv. Pahomie, Sf. Cuv. Atanasie al Atonului, Sf. Cuv. Dionisie Areopagitul, Sfânta Cuv. Muceniță Paraschevi.
Biserica Mănăstirii Frăsinei, zisă și Biserica mare, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, care a construit-o între anii 1860-1863, an în care o și sfințește. Pictura, făcută în ulei de pictorul ardelean Mișu Pop, în stilul lui Tăttarăscu, a fost spălată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian.
Biserica schitului vechi, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul”, a fost construită din lemn de călugării bulgari Ilarion și Ștefan, în anul 1710 și reconstruită din zid în anii 1762-1763 de Cârstea Iovipali și Damian Iovipali, frații hagii din Râmnic, împreună cu Nicoliță Iovipali, fiul lui Cârstea, având binecuvântarea episcopului de Râmnic, Filaret. Biserica veche păstrează pictura din anul 1763, executată de Teodor Zugravul, cât și pe cea din tindă din anul 1848.
Paraclisul cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi”, clădirile de locuit dinspre miazăzi și răsărit, au fost făcute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Râmnicului-Noului Severin, care completează și aripa de miazăzi și răsărit a cetății monastice, pe partea de zid, care rămăsese necompletată de Sfântul Calinic în anul 1888.
Viața monahală de aici se aseamănă cu cea de la Muntele Athos: în mănăstire nu au voie să intre femei și nu se gătește cu carne. În acest sens, Sfântul Calinic a așezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mănăstire, unde este astăzi o biserică și dependințe pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru cele care vor păstra acest legământ, cât și blesteme, pentru cele ce vor călca hotărârea sfântului.
