În Biserica Ortodoxă, Sfintele Taine nu sunt înțelese doar ca simple simboluri văzute, în care se află o grație creată, sau ca o amintire a unor evenimente din viața pământească a Mântuitorului, ci sunt înțelese fiind unire a omului cu Hristos cel înviat. De altfel, acest fapt îi și conferă Tainei caracterul de Taină. În acest sens și Sfântul Nicolae Cabasila afirmă că prin participarea la Sfintele Taine noi ne Împărtășim de o realitate nouă, „viața în Hristos”, iar nu de o relație exterioară sau simbolică cu El. De aceea, accesul la Sfintele Taine ale Bisericii presupune și o anumită pregătire ascetică, duhovnicească. Ca și noi să aducem pe lângă voia liberă și cinstirea cuvenită unui lucru dumnezeiesc, care s-a dobândit prin jertfă. Doar așa putem înțelege ceea ce spun Sfinții Părinți ai Bisericii că „Tainele au izvorât din coasta Domnului răstignit pe cruce…” .
Firea noastră cea căzută ne îndeamnă cu stăruință, mai ales în momentele de neputință trupească sau sufletească, nu spre un leac sau spre un cuvânt lumesc, care sunt trecătoare, ci spre unul care are întru sine o putere nepieritoare și veșnică. La această căutare firească a omului a răspuns Sfântul Ignatie Teoforul când le-a scris efesenilor că: „Euharistia este leacul nemuririi și doctorie pentru a nu muri”. Acesta este ceea ce îndeobște numim a fi latura vindecătoare a Sfintelor Taine, prin care se tămăduiește firea cu toate neputințele ei izvorâte din păcat și amplificate prin patimi. Însă tămăduirea firii nu poate avea loc în afara lucrării dumnezeiești a lui Hristos, care este adevăratul săvârșitor al Sfintelor Taine ale Bisericii.
Harul dumnezeiesc care lucrează în Sfintele Taine nu se oprește doar la vindecarea firii omenești, ci prin calitățile sale ajută la creșterea în virtute și în cunoștință a celui ce se împărtășește de acestea, întrucât Tainele sunt mijloace oferite de Dumnezeu pentru desăvârșirea noastră. Atât de mare este harul dat nouă în Sfintele Taine, încât Sfântul Maxim Mărturisitorul, vorbind despre Dumnezeiasca Euharistie, zice: „Cuvântul dă celor vrednici să mănânce ca pe un trup știința cuprinsă în rațiunile lucrurilor văzute și să bea ca pe un sânge cunoștința aflătoare în rațiunile celor inteligibile; și iarăși trupul Cuvântului este virtutea adevărată, iar.sângele1cunoștirița.fără de greșeală”.
Volumul de față Izvoare de Viață Sfântă. Despre Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, cuprinde o selecție din articolele și studiile, apărute de-a lungul timpului în revista Ortodoxia a Patriarhiei Române, realizată de membrii redacției și urmărește așa cum se poate vedea și din titlu, tema Sfintelor Taine, pe care încearcă să le aducă mai aproape de credincioșii noștri ortodocși prin necesare explicații și interpretări întemeiate pe învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii. De asemenea, aceste texte sunt de un mare folos în dialogul Bisericii cu societatea secularizată contemporană, în vederea unei corecte percepții și înțelegeri a practicilor Bisericii noastre Ortodoxe, atât la nivel intelectual, cât și la nivel practic, terapeutic. Nu în ultimul rând, studenții teologi pot găsi în paginile acestei cărți informații absolut necesare pentru formarea lor duhovnicească și pastorală.
Având în vedere utilitatea practică a acestei lucrări pentru toți credincioșii dornici de o cât mai bună cunoaștere a credinței noastre creștin-ortodoxe, ne bucurăm de apariția acesteia spre folosul duhovnicesc al cititorilor întregii comunități și spre slava Sfintei Treimi, Celei cu adevărat lucrătoare în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe.
(Nota editorială a redacției revistei Ortodoxia)
