Toți oamenii știu că suntem pelerini pe acest pământ. Moartea este, până la a doua venire a lui Hristos, fenomenul tulburător care întrerupe viața pământească a fiecăruia. Atât psihologii, cât și părinții Bisericii care au scris despre moarte sesizează caracterul dramatic al momentului morții: este o luptă între două moduri de existență, o luptă a sufletului care se desparte de trup cu greutate, spun Părinții, tocmai pentru că cele două elemente nu sunt doar suprapuse, ci se întrepătrund tainic.
Dacă moartea survine pe neașteptate, în mod năpraznic, așa cum spun cărțile de cult, durerea și nedumerirea celor rămași este cu atât mai mare.
„Dacă încercăm rațional să ne dăm explicații poate nu le vom găsi. În Vechiul Testament, în cartea Înțelepciunii lui Solomon, în capitolul 10, este un cuvânt: Plăcut fiind lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a iubit și l-a mutat de pe pământ ca păcatul să nu îi pângărească sufletul și netrebnicia să nu îi apese conștiința. Nu știu dacă aceasta este explicația. Dumnezeu știe mai bine decât noi de ce îngăduiește ca unii să sufere cumplit, însă mângâierea pe care le-o putem aduce tuturor încercați de suferință este tot prin cuvântul Domnului Iisus Hristos. El este Biruitorul morții, al iadului și într-un moment asemănător cu cel trist de acum, când Lazăr murise tânăr, surorilor sale le-a adus acest cuvânt de mângâiere: Amin, Amin, Amin grăiesc vouă, cel ce crede în Mine chiar dacă ar muri va trăi și cel ce trăiește crezând în Mine nu mai moare niciodată, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
„Este vorba de o tragedie în ceea ce înseamnă percepția umană a evenimentului, dar în credința creștină nu putem vorbi despre această tragedie care ar duce, prin conotația cuvântului, la deznădejde. Noi vorbim de nădejdea care ne și justifică rugăciunile pentru cei adormiți”, a declarat Pr. Alexandru Moțoc, Inspector General Bisericesc pentru TRINITAS TV.
Biserica a învățat întotdeauna că toți trebuie să întâmpinăm moartea cu nădejde: în Dumnezeu și în Învierea lui Hristos.
„Nu vă întristați ca cei ce nu au nădejde este un îndemn pe care Sfântul Apostol Pavel îl adresează tuturor creștinilor și este justificat de faptul că fiecare dintre noi nu suntem luați ca exemplar rupt din context, ci suntem integrați unei comunități, de aceea fiecare bucurie și fiecare întristare trebuie luată în contextul comunitar”, a mai spus Pr. Alexandru Moțoc.
Toate slujbele legate de cultul morților au în centru realitatea Învierii Mântuitorului. Pe temelia acestei credințe și-a ridicat întotdeauna Biserica rugăciunile și tot plecând de la ea i-a încurajat pe cei rămași în viață.
„Pe credința în nemurire este întemeiat creștinismul nostru și în momentele triste cuvântul Mântuitorului ne îmbărbătează, ne întărește; noi știm că porunca Lui este Viață veșnică, mai știm, așa cum zice teologul nostru Nichifor Crainic: dacă te întrebi unde sunt cei care nu mai sunt să știi că sufletele lor nevăzute te ating în zbor„, a mai spus Mitropolitul Clujului, ÎPS Andrei.
„În credința creștin ortodoxă noi vorbim de această despărțire temporară a celora care pleacă înaintea celor care rămân pentru o anumită vreme. Reunirea are loc atunci când Dumnezeu îngăduie acest moment. De aceea, fiecare despărțire își are o pedagogie creștină și dacă nu vedem fiecare moment în această pedagogie Dumnezeiască ajungem să ne comportăm destul de neinspirat, încercăm să vorbim și nu negăm că este vorba de o tragedie”, a mai precizat Pr. Alexandru Moțoc.
De multe ori, în fața morții celor dragi cuvintele sunt de prisos. Și ele nu au efect pentru că omul, de unul singur, nu poate trece de la acele cuvinte la fapte: omul nu poate face, la drept vorbind, nimic concret pentru a alina durerea celorlalți. Cuvintele Bisericii, însă, alină și pot da speranță pentru că se fundamentează pe realitatea Învierii lui Hristos și pe dragostea de oameni a lui Dumnezeu – singurul care ne cunoaște inimile, gândurile, durerile, spranțele, idealurile, cele rele și cele bune ale fiecăruia.
„Nu moartea are ultimul cuvânt, poate că această afirmație pare un pic cinică. Știm că toți dintre noi avem pe cineva plecat la Domnul, nu știm care poate pleca în orice moment și vreau să mai spun că atunci când cineva pleacă la Domnul într-o catastrofă, printr-un accident, sau în urma unei boli, noi prin aceia ne înrudim cu eternitatea, cu veșnicia. Trebuie să fim pregătiți pentru un astfel de moment cum de altfel trebuie să fim pregătiți să ne trăim viața cu demnitate. Ar fi extraordinar, și întâi de toate îmi dau mie un sfat și fraților mei, să trăim orice clipă ca fiind darul lui Dumnezeu și ca fiind prima și ultima din viața noastră” a precizat Pr. Gavrilă Vasile de la Biserica Sf. Nicolae Paraclis Universitar.
