Învățământul teologic românesc la începutul anilor ’60 din secolul trecut

La puțin timp după instalarea regimului comunist în România, învățământul teologic a suferit o grea lovitură. Deși Biserica obținuse dreptul de a organiza învățământul religios, totuși regimul comunist și-a creat mecanismele, de cele mai multe ori prin aplicarea abuzivă a legii, pentru a putea controla și manipula acest tip de educație.

Prin Ministerul Cultelor, statul comunist era cel care condiționa funcționarea învățământului teologic, mai ales prin salarizare, subvenționare și autorizarea formelor de școlarizare. O a doua etapă importantă s-a consumat în anii 1954-1955, atunci când Ministerul Cultelor a impus revizuirea programelor analitice, a manualelor și a cursurilor, astfel încât avea un cuvânt de spus inclusiv la stabilirea numărului de locuri la admitere, alcătuirea orarelor sau acordarea de avize pentru organizarea excursiilor cu elevii sau studenții. Cu toate acestea, pentru regim părea că nu totul este controlat. După desființarea seminariilor monahale prin măsurile abuzive premergătoare aplicării Decretului 410/1959 și interzicerea monahilor și monahiilor de a frecventa institutele teologice, prin circulara nr. 1021/1960 Departamentul Cultelor a trecut la întocmirea unui recensământ al formelor de învățământ teologic (școală de cântăreți, seminar și fostă facultate/academie, respectiv institut de grad universitar), cu numărul absolvenților pe ani și a hirotoniilor efectuate de la 1 ianuarie 1945 și până la 1 aprilie 1960. Totodată, era prevăzută o revizuire a programelor analitice, pe care Biserica refuza să o accepte. În această situație, Biserica, prin eparhiile sale, trebuia să comunice aceste date prin consultarea arhivelor proprii și sub supravegherea atentă a împuterniciților de culte.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente