Hramul Schimbării la Față a Domnului sărbătorit la Mănăstirea Turnu

Praznicul „Schimbării la Față a Domnului” sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română, astăzi, 6 august 2013, a adunat sute de credincioși la Mănăstirea Turnu, din stațiunea Călimănești, județul Vâlcea, care și-a serbat hramul bisericii principale.

Evenimentul a fost marcat în mod deosebit de prezența Preasfințitului Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, care a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de peste 20 de preoți și diaconi. La sărbătoare a participat și Chiriarhul eparhiei, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Gherasim, care la finalul Sfintei Liturghii a binecuvântat credincioșii prezenți, împărtășindu-le și un cuvânt de folos sufletelor acestora, după cum informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Sărbătoarea a început cu slujba Privegherii, în seara zilei de 5 august, iar astăzi a continuat cu Acatistul „Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, Taina Sfântului Maslu și cu Sfânta Liturghie.

După Sfânta Evanghelie, Preasfințitul Episcop Emilian Lovișteanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat pericopa evanghelică, evidențiind simbolismul praznicului „Schimbării la Față a Domnului” și felul în care Dumnezeu și-a arătat Slava Sa, atât în Vechiul Testament prin Prooroci, cât și în Noul Testament prin Însuși Fiul Său, Iisus Hristos. De asemenea, Preasfinția Sa a subliniat care sunt principalele învățături ce se desprind din această sărbătoare. „Învățătura praznicului de astăzi ne pune în față Crucea, Lumina și Slava din viața și faptele Mântuitorului Hristos, dar în acelaș timp ne cheamă și pe noi pentru a înțelege Crucea, Lumina și Slava lui Dumnezeu în viața noastră. Pătimirile Lui sunt semnificative pentru noi și ne cheamă să-l urmăm și să ne purtăm Crucea; „cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze Mie!”, ne îndeamnă Domnul Hristos, zicând după aceia că „în lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, că eu am biruit lumea!”. El ne avertizează că pentru a ajunge la Lumină și la Slavă, de cele mai multe ori trebuie să trecem prin Cruce, prin răstignire și prin pătimiri. Nicio bucurie nu este înțeleasă și trăită de noi dacă nu urmează unei încercări. Bucuria venită într-un mod gratuit, fără osteneală, nu este trăită la intensitatea ei, și observăm că atunci când ne punem viața pentru semenii noștri, când arătăm dragoste, deschidere și înțelegere în diferite momente ale vieții, bucuria este deplină și avem conștiința împăcată că ne-am făcut datoria de creștini, dar mai mult, atunci când am împlinit porunca Mântuitorului Iisus Hristos de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-i iubi pe semeni.”, a conchis Părintele Ierarh.

Pentru pomenirea ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor acestui sfânt așezământ, după Sfânta Liturghie, a fost săvârșit și un parastas.

Răspunsurile la strană au fost oferite de către grupul psaltic al părinților Mănăstirii Turnu.

La sărbătoare au fost prezenți, stareți, monahi și monahii de la mănăstirile vâlcene, preoți și sute de pelerini din eparhie și din țară.

La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se înalță silueta zveltă a mănăstirii de călugări Turnu, situată la 600 m de stația de cale ferată cu același nume. La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihăstrii, chilii săpate în stâncă, dintre care unele se mai păstrează și astăzi.

Biserica veche ce se află imediat la intrare, a fost ridicată în anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Râmnic, Varlaam, mitropolitul Țării Românești, stins din viață în anul 1702. Așezământul a fost o copie a mănăstirii Cozia – Veche, fiind refăcut de Gherasim Timuș (1894-1911), însă biserica veche a fost mistuită de flăcări în 1932, scăpând din calea incendiului doar casă lui Gherasim Timuș și chiliile din vale. Întregul ansamblu a fost refăcut în anul 1933. Această bisericuță, mai mică are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. În jurul ei se păstrează numeroase chilii săpate în piatră, iar în incintă se află două peșteri unde pustnicii se izolau de lume.

Biserica nouă, numită și Biserica cea mare, a fost ridicată între anii 1897-1901, de însuși Gherasim Timuș, având hramul „Schimbarea la Față”. Aceasta are forma pătrată, etajată, cu două niveluri, parter și etaj, la fiecare nivel fiind o biserică în care se ține slujba separat, de alt preot. Are o cupolă centrală, cu acces pe scările exterioare construite recent pe fațada de sud, dinspre lacul din apropiere.

Între anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj și întregul ansamblu a fost renovat. Până în anul 1939, aici a funcționat o școală de cântăreți bisericești. Viețuitorii de aici duc o viața austeră, neconsumându-se carne.

În apropierea acestui vechi așezământ monastic se păstrează și astăzi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman „Arutela”, stânca de piatră numită „Masa lui Traian” și băile termale de la Bivolari – pe malul stâng al Oltului.

Comentarii Facebook


Știri recente