Duhul Sfânt scria pe inimile lor. O perspectivă ortodoxă de Ziua Bibliei, oferită de Diac. Alexandru Mihăilă

Biblia este cartea noastră de căpătâi, dar cuvântul scris nu este totul, ci și Tradiția orală a Bisericii și relația noastră vie și personală cu Dumnezeu, explică Părintele Diacon Alexandru Mihăilă, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București.

El face o afirmație aparent paradoxală: Nici evreii și nici creștinii nu sunt „poporul Cărții”, așa cum se spune adesea, ci Scriptura a apărut când relația cu Dumnezeu s-a răcit. Sfântul Ioan Gură de Aur afirma că Noe și patriarhii Avraam, Isaac și Iacob nu au avut Scriptură, pentru că Duhul Sfânt scria pe inimile lor.

Părintele diacon predă cursuri de Studiul Vechiului Testament şi Limba ebraică biblică și a oferit pentru cititorii Basilica.ro câteva date factuale despre Cartea de căpătâi a creștinului, dar și lămuriri ale perspectivei ortodoxe asupra acesteia.

Basilica.ro: Câte cărți canonice sunt în Sfânta Scriptură?

Diac. Al. Mihăilă: Biblia Sinodală Românească are în total 80 de cărți: pe lângă cele 39 de cărți canonice ale Vechiului Testament se numără și 14 cărți socotite „bune de citit” (așezate la finalul Vechiului Testament, începând cu cartea lui Tobit); cărțile Noului Testament sunt în număr de 27.

Basilica.ro: Care este cel mai lung capitol din Sf. Scriptură? Dar cel mai lung verset (în originalul ebraic)?

Diac. Al. Mihăilă: Împărțirea în capitole și versete este relativ tardivă. Cea în capitole datează de la începutul sec. XIII, fiind introdusă la Universitatea din Paris în Biblia latină, iar cea în versete de la jumătatea sec. XVI. Ulterior, această împărțire s-a standardizat și s-a răspândit și la alte ediții, inclusiv la Biblia ebraică. Cel mai lung verset din Biblia ebraică este Estera 8.9, iar cel mai lung capitol este Psalmul 119 (în Sinodală Psalmul 118).

Basilica.ro: A existat la noi o dezbatere teologică între traducătorii români cu privire la anumite interpretări ale unor versete?

Diac. Al. Mihăilă: Dezbaterile cu privire la înțelesul unui termen sau al unei expresii sunt curente în lumea bibliștilor. În permanență apar noi ipoteze, cu argumente mai mult sau mai puțin solide. În Biblia Sinodală Românească o problemă a fost traducerea expresiei chilia ete din Apocalipsă 20. În bibliile mai vechi (de ex. Biblia de la București din 1688, Biblia Sinodală Românească din 1914) este tradusă prin „o mie de ani”, dar în edițiile mai noi sinodale s-a optat pentru „mii de ani”.

Basilica.ro: Câți profeți au cărți în Biblie? Mai există și alții care nu au scris, cum a fost Sf. Ioan Botezătorul?

Diac. Al. Mihăilă: După tradiție, cărțile Vechiului Testament au fost scrise de profeți, începând cu Moise, Samuel, cei patru profeți mari (Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel) și încheind cu profetul David și Solomon, cărora li se atribuie Psalmii și celelalte cărți sapiențiale. Au existat însă și profeți menționați în Biblie ale căror scrieri nu s-au păstrat (sau poate nici n-au existat): Natan și Gad în vremea lui David, Ahia din Șilo, profeteasa Hulda etc.

Basilica.ro: Care este relația dintre Sf. Scriptură și Sf. Tradiție și de ce este atât de importantă și de specifică pentru Ortodoxie?

Diac. Al. Mihăilă: Propriu-zis, nici evreii și nici creștinii nu sunt „poporul Cărții” (ci doar islamicii). Comunitatea veche a existat vreme de mulți ani fără nicio scriere: Noe, patriarhii Avraam, Isaac și Iacob nu au avut Scriptură, pentru că – spune Sf. Ioan Gură de Aur în prologul la Omiliile la Matei, Duhul Sfânt scria pe inimile lor.

La fel și în perioada Noului Testament: Hristos nu a scris nimic, dar a lăsat ucenicilor Duhul Sfânt drept călăuzitor. Scriptura a apărut din nevoi concrete, atunci când relația cu Dumnezeu s-a răcit și a fost necesar ca revelația să fie așternută în scris ca mărturie.

Scriptura apare așadar în comunitatea deja existentă, ca o necesitate. Scriptura este tradiția revelată a comunității pusă în scris. De aceea, pentru ortodocși citirea zilnică a Scripturii ar trebui să fie o regulă de viață duhovnicească, însoțitoare a rugăciunii particulare.

Foto credit: Freepik.com

Comentarii Facebook


Știri recente

Preoții români din Serbia se formează pro-viață

O delegație formată din membri ai corpului profesoral de la Facultatea de Teologie din Timișoara s-a întâlnit la începutul săptămânii cu mai mulți preoți din Episcopia Daciei Felix, pentru un atelier pro-viață. Colocviul „Construim împreună…