Societatea modernă simte o nevoie din ce în ce mai acută de a-și legitima existența și activitatea prin noțiunea de dreptate, interpretată într-un sens care depășește spațiul juridic. Observația este ușor de verificat în realitatea imediată, atât politică, cât și socială. Orice guvern și orice parlament încearcă a-și măsura eficiența printr-o evaluare cantitativă a diferitelor concepte despre dreptate, devenite etalonul raporturilor interumane. Dreptatea este apreciată ca o entitate reală, evidentă și descătușată de orice constrângere teoretică.
În mod ideal, se dorește ca noțiunea de dreptate să fie eliberată de sensul ei abstract, fiind înțeleasă ca o concretizare, un veritabil instrument de măsură, capabilă să demonstreze succesul sau insuccesul unei întregi societăți. Mai mult, lumea modernă caută cu tenacitate reevaluarea sensului utopic conținut în visul unei dreptăți universale, considerată ca totuși posibilă, dincolo de normele juridice și sociale, estimate ca fiind doar simple legi subiective. Modernismul depășește aceste legi prin sistematizarea experiențelor acumulate, trăite acum altfel, nou, dar mai ales diferit de tot ceea ce în trecut era considerat ca fiind corect și universal valabil. Rămâne de văzut dacă tentativa va fi sau nu posibilă. Totuși, dorința în sine de a construi o societate prin evaluarea pozitivistă a sensului de dreptate este, neîndoielnic, plină de speranță și tocmai din acest motiv lăudabilă.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
