Doi ani fără părintele Arsenie Papacioc

Au trecut doi ani de când la Mănăstirea „Sfânta Maria” de la Techirghiol, în arșița verii toride de la țărmul mării, avea să plece la ceruri părintele veșniciei întrezărite într-o clipă, unul din cei de pe urmă mari duhovnici ai acestui neam. Ajungând la Techirghiol, te întâmpină astăzi chilia devenită muzeu a părintelui, după care, oprindu-te fie și pentru o clipă la mormântul permanentei privegheri, asculți mărturiile care parcă nu se mai termină, ale celor care și astăzi sunt mângâiați de părintele tuturor celor necăjiți. Lângă lespedea rece a mormântului străjuit de flori proaspete, oamenii se roagă tămâind locul în care părintele nu contenește să ne dăruiască lumină, credință și o nemărginită dragoste.

Întotdeauna când ajungeam lângă bisericuța de lemn din curtea Mănăstirii „Sfânta Maria” din vechiul oraș al lui Techir, la ușa părintelui așteptau zeci de oameni veniți din toate colțurile țării. Fiecare dintre ei purta o povară sufletească sau o boală chinuitoare, fiecare venea acolo cu credința că dincolo de pereții chiliei marelui duhovnic va rodi o temeinică sănătate trupească și sufletească, iar nădejdea avea să prindă aripi. Nevoința celor ce așteptau uneori zile și nopți își găsea astfel răsplata, iar părintele avea un mod al său de a tămădui, pe care nu l-am mai întâlnit la nici un alt duhovnic. Atingând epitrahilul întins pe patul din chilie, am trăit senzația că binecuvântarea părintelui mi-a atins tâmplele. Fiecare icoană, fiecare obiect din încăpere miroase a mir și te îndeamnă la rugăciune. Într-o vitrină sunt rânduite cu grijă obiecte dragi care i-au aparținut părintelui Arsenie, iar pacea care dăinuie în fiece colțișor al acestui inedit univers este unică. Maica Fevronia te întâmpină zâmbitoare, depănând amintiri prin care păstrează starea de prezență a părintelui nostru. Ea a vegheat la căpătâiul duhovnicului zile și nopți și a păstrat fiecare clipă, pentru ca astăzi să ne împărtășească și nouă semnificația „veșniciei născute din permanentă rugăciune”. Pentru o clipă am închis ochii și mi-am amintit fiecare „ceartă” a măicuței, care trudea asemenea unui „general” la liniștea de care avea nevoie duhovnicul de la malul mării. Astăzi îi mulțumim maicii Fevronia, care ne dăruiește bucuria de a ne ruga în pacea nefiresc de caldă din chilia marelui nostru duhovnic. Și dacă altă dată ne ruga insistent să nu-l obosim pe părintele, astăzi ne-a primit cu prăjitură cu vișine și nu mai contenea să ne povestească momente inedite din viața duhovnicească a acestuia.

Loc de trezvie și permanentă rugăciune

Odată ajuns lângă mormânt, o stare de pace te deconectează de la viața cotidiană și rămâi fascinat de mirosul de smirnă și tămâie care plutește în aer. Credincioșii care au mai trecut pe aici și-au format un obicei creștinesc din a tămâia mormântul, iar maica Maria, cea care pe lângă alte ascultări a avut și bucuria de

a-l îngriji pe părintele, le povestește celor de față câte ceva din modul de a fi al acestuia și cât de mult au însemnat pentru obște rugăciunile marelui duhovnic și permanenta lui prezență în acest sfânt lăcaș. Întrebată de crezul duhovnicesc al părintelui Arsenie, maica Maria le amintește credincioșilor un cuvânt de învățătură pe care acesta punea mare preț:

„Orice clipă înseamnă un timp și orice suspinare poate fi o rugăciune, iar Dumnezeu Se arată nu atât celor care se ostenesc, cât celor simpli și smeriți. Oricărui ostenitor în Hristos și Maica Domnului îi putem spune: smerește-te, că ai pentru ce! Rugați-vă smeriți, să-L aduceți pe Dumnezeu în inimile voastre; decât să te înalți cu mintea și să te rătăcești cumva pe sus, mai bine să nu fii nimic!”

Multe și prețioase mărturii ne-a dăruit maica Maria, și-n tot ceea ce povestește despre părintele Arsenie se simte duhul cu care duhovnicul ne întâmpina atunci când îl căutam pentru un cuvânt de învățătură. Cum se lasă seara, oamenii vin să se roage la mormântul părintelui Arsenie. Unii dintre ei l-au cunoscut și i-au urmat sfaturile, încă de când mai era printre noi, alții i-au simțit harul mormântului. Aceștia se regăsesc, precum frații care provin din sânul aceleiași familii, deapănă amintiri și se roagă împreună. Cu siguranță, de-acolo de sus, părintele îi privește zâmbind, dăruindu-le binecuvântarea și păstrându-i în rugăciune.

Mormântul este tămâiat de zeci și chiar sute de ori pe zi, iar cei care o fac simt mângâierea caldă a harului care se cerne din ceruri. Am văzut astăzi trei copii minunați, care atunci când tămâiau mormântul zâmbeau, semn că de-acolo de sus, părintele îi mângâia, cernând dalbă lumină peste chipurile lor. Aici, în locul acesta L-au descoperit pe Dumnezeu și întotdeauna când au nevoie de o clipă de pace a sufletului, dau fuga la părintele Arsenie. Ei știu că este viu, a rămas lângă noi și tot ceea ce ne dăruiește ne binecuvântează și ne întărește. Prin trecerea la Domnul a părintelui Arsenie, am câștigat un mijlocitor în ceruri pentru fiecare dintre noi și pentru toți cei care ne vor urma.

„E o mare greșeală să te temi de moarte”

Celor care intrau în chilia duhovnicului de la malul mării li se deschidea întotdeauna aceeași perspectivă a rugăciunii, încununată de cuvinte de duh. Părintele avea obiceiul de a-i „certa” foarte tare pe cei care uitau de rugăciune și stătea uneori chiar și ceasuri întregi pentru a-i face să înțeleagă cât de mare este puterea rugăciunii: „Eu sunt pentru rugăciunea din inimă. Dacă în timp ce te rogi o să vină duhuri rele să-ți schimbe mintea de la rugăciune, nu trebuie să te temi”†¦ și asta se poate prelungi și dincolo de marea trecere, fără teamă, lăsându-te în voia lui Dumnezeu: „E o mare greșeală să te temi de moarte, chiar dacă, v-am mai spus, ea nu vine să-i faci o cafea, vine să te ia. Asta e veșnicia. Mori în câteva secunde, ca mai târziu să cunoști bucuria care te renaște. Acum. Totdeauna. Acum. Să știi să mori, că sigur vei învia în fiecare zi. Viața înseamnă moarte continuă. Există o morală, există un dar ascuns care nu te lasă să afunzi în noroi înțelepciunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu.”(Articol realizat de Mariana Borloveanu și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 19 iulie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente