La trei luni de la întronizarea ca Episcop al Irlandei și Islandei, Preasfințitul Părinte Nectarie vorbește pentru Basilica.ro despre comunitățile din eparhie ca fiind așezate și echilibrate.
În vârstă de 45 de ani, a devenit Episcop al Irlandei și Islandei nu doar din perspectiva tinereții și a entuziasmului. Înainte de a ajunge în această demnitate, Preasfinția Sa a condus o mănăstire, timp de 7 ani, iar ulterior a avut în responsabilitate toate mănăstirile din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale.
A studiat teologia la Paris și a cunoscut personalități ilustre din teologie precum Pr. Nicolas Ozoline, care i-a fost îndrumător de doctorat.
Basilica.ro: Preasfinția Voastră, care sunt mentorii principali care v-au marcat în formarea duhovnicească și ce ați învățat de la ei?
PS Nectarie: Ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, trebuie să mă întorc puțin la anii din urmă, la anii de copil.
Cred că sunt mai multe persoane care au contribuit la formarea mea duhovnicească. În anii copilăriei l-am avut alături de mine pe preotul Paroh din localitatea în care m-am născut. La sfinția sa am văzut râvna preoțească pentru cele sfinte, dar și devotamentul și zelul pastoral, pot spune exemplar, marcându-ne pe noi copiii din parohie.
Intrând apoi, la vârsta de 16 ani și jumătate, în obștea Mănăstirii Crasna, acolo am putut observa un firesc cotidian cu care creșteam în fiecare zi și pe care îl observam de la cel mai mare, până la cel din urmă viețuitor al obștii. Comportamentul viețuitorilor acestei obști era unul firesc. Cei care încă de la început m-au însuflat în obștea Crasnei, au fost Părinții Galaction și Nicodim. În chipul celor doi mari părinți, mereu am putut observa pe surorile Marta și Maria, mereu conlucrând în bunul mers al Mănăstirii Crasna.
Pornind apoi din obștea Crasnei spre Seminarul Teologic Monahal de la Mănăstirea Cernica, aici aveam parte de obște mult mai numeroasă dar și așezată. Părinții de aici mereu mi-au arătat râvna spre treptele duhovnicești.
Pot menționa pe mulți Părinți cu viață duhovnicească aleasă, chiar cunoscuți în această obște, însă mă voi opri la numele unui monah bun și simplu. Este vorba de Monahul Dometian Turturică. La acest cuvios părinte am văzut multă așezare lăuntrică, însă și multă dragoste pentru Biserică.
Basilica.ro: Ca exarh și apoi episcop vicar ați cunoscut deja situația românilor ortodocși din Irlanda, vorbiți-ne despre specificul acestor comunități. Care sunt primele provocări de rezolvat? Despre românii din Islanda ce ne puteți spune?
Dacă îmi permiteți, vreau să prelungesc puțin răspunsul primei întrebări, în cuprinsul celei de a doua. Ascultările primite din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif, de fapt, leagă 15 ani din viața mea pe meleagurile străinătății. Înaltpreasfinția Sa a avut un rol extraordinar, legat de formarea mea personală, atât din punct de vedere duhovnicesc, cât și academic.
”Au un echilibru firesc
Destul de puțin am cunoscut situația românilor din Irlanda, fiindcă până la alegerea mea ca episcop al acestei noi Eparhii înființate, am slujit aici doar de 4-5 ori.
Ceea ce însă am putut observa aici, este faptul că puținele parohii de aici, împreună cu păstorii lor sunt așezate și au un echilibru firesc.
Provocarea cea dintâi pe care o văd eu, este împreună conlucrarea, ea fiind un factor major care poate duce la o misiune exemplară a Bisericii noastre, pe aceste meleaguri. Fiind deschidere firească spre preoți și credincioși, celelalte provocări cred că se vor rezolva de la sine.
Islanda ruptă de lume
Cât privește comunitatea românească din Islanda, vă pot spune că am reușit să o vizitez pentru prima dată în data de 9 martie, în prima duminică a Postului Mare.
Am fost impresionat de această insulă, ea fiind parcă ruptă de tot restul lumii, lucrul acesta datorându-se și faptului că este mai spre capătul celălalt al lumii. Aici am putut lua pulsul comunității românești destul de tinere de la Reykjavik, și nu numai.
Un merit aparte îl are Preacucernicul Părinte Ioan-Florin Florescu de la Edinburgh, care a reușit să închege o comunitate de români. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Iosif, Preotul Ioan-Florin Florescu a început aici slujirea, în urmă cu câțiva ani.
În implicarea noastră misionară de aici, este și Domnul Marius Bora, președintele „Asociației România Nordică”, cât și bunii credincioși de aici. Trebuie să menționez si faptul că prima Sfântă Liturghie a fost slujită aici în anul 2008 de Crăciun, de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord. Mai apoi a slujit aici de câteva ori și Preasfințitul Părinte Ignatie, actualul Episcop al Hușilor, și nu în ultimul rând, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif.
Relația cu celelalte confesiuni
Basilica.ro: În noua slujire contați, desigur, și pe sprijinul Bisericii Romano-Catolice. Care sunt până în prezent relațiile cu această confesiune majoritară din Irlanda și cum doriți să evolueze?
PS Nectarie: În momentul de față, marea parte a bisericilor în care slujim, sunt biserici primite de la Biserica Anglicană și Biserica Romano Catolică.
Cred că dialogul local pe care îl avem în momentul de față cu celelalte Biserici, sunt rodul implicării și al seriozității pe care Biserica Ortodoxă Română l-a arătat, fapt pentru care acum în momentul de față avem patru proprietăți cumpărate de la cele două Biserici menționate mai sus.
Dacă deja avem, cu cele două culte – catolic și protestant, o relație în care ne cunoaștem, nu pot decât să-mi doresc ca, împreună cu ele, să oferim o mărturie autentică din punct de vedere creștin în societatea în care trăim, începând de la principiile după care ne formăm ca oameni și continuând prin fapta noastră de zi cu zi, în care Hristos Domnul trebuie să fie busola noastră.
Dincolo de numeroasele aspecte care ne separă din punct de vedere doctrinar, sunt convins că mărturia adusă de Biserica Ortodoxă Română, de credincioșii care aparțin parohiilor din Eparhia Ortodoxă Română a Irlandei și Islandei, va contribui esențial – îndrăznesc să spun – la o mărturie creștină cât mai deplină în societate și în lume.
”Să fim exemplu prin viețuire
Basilica.ro: Un alt aspect de luat în seamă este faptul că în Irlanda 14% dintre oameni se declară „fără religie”. Ne-ați spus încă dinainte de întronizare că într-o societate profund secularizată suntem chemați cu toții la a fi martori și mărturisitori ai Învierii „prin fapta noastră de zi cu zi, prin firescul vieții de creștin”. Considerați că intensificarea misiunii în noua eparhie ar aduce la Ortodoxie și o parte dintre cei 14%?
PS Nectarie: Faptul că atât de mulți oameni, jumătate de milion, dacă nu și mai bine, din populația Irlandei se declară „fără religie” în primul rând ne arată cât de departe suntem, prin secularizare, de grija esențială față de suflet.
În al doilea rând, dincolo de întristarea firească pe care o simt, cred că „obiectivul” – dacă putem folosi acest cuvânt în acest context – nostru nu ar trebui să fie ca cei 14 % sau o parte din ei să primească Sfânta Taină a Botezului în Biserica Ortodoxă Română.
Îmi aduc aminte de cuvintele marelui apologet Tertulian: „Suntem un singur corp prin sentimentul comun al credinței, prin unitatea disciplinei şi prin legătura aceleiaşi speranțe. Mergem strânşi în grup şi adunați ca la luptă ca să asaltăm pe Dumnezeu cu rugăciuni. Acest atac este totuşi plăcut lui Dumnezeu. Ne rugăm şi pentru împărați, pentru miniştri şi împuterniciții lor, pentru starea de față a secolului, pentru liniştea aşezărilor şi pentru întârzierea sfârşitului.” (Tertulian, Apologeticul, XXXIX, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 92).
Noi să mergem la rugăciune, noi să fim exemplul în lume prin viețuirea și fapta noastră, noi să-L mărturisim pe Hristos Domnul trăind în ritmul vieții liturgice, pe cât ne este cu putință, dar cu strădanie și râvnă sfântă, iar ei, văzând lumina din sfeșnic, se vor apropia în mod firesc.
”Avem grijă de tineri
Basilica.ro: Pe ce sectoare de activitate vă veți concentra la început de drum? Va fi una dintre priorități pastorația tinerilor? Comunitatea din Irlanda are deja o asociație foarte activă, Nepsis, cu care v-ați întâlnit recent, în perioada sărbătorilor. Ce ne puteți spune despre tinerii ortodocși români din eparhie?
PS Nectarie: După cum am spus înainte de întronizare, strădania principală să continui lucrarea misionară exemplară a Părintelui Mitropolit Iosif pe aceste meleaguri. Desigur, a continua lucrarea înseamnă intensificarea a ceea ce s-a făcut deja și găsirea unor soluții la ceea ce, poate, și din rânduială de sus, nu s-a reușit până în prezent.
Cu siguranță, avem grijă de tineri pentru că fără ei în Biserică, nu doar că nu suntem întregi, ci aș putea spune că din punct de vedere spiritual ne agravăm o boală sufletească care poate cuprinde ușor, ușor, întreg trupul Bisericii. Iar tinerii de astăzi au și ei vocația de a aduce și pune în lucrare talantul primit de la Hristos Domnul urmând ca, peste timp, și copiii tinerilor de astăzi, să facă același lucru.
Asociația Nepsis din Irlanda este una care se implică mult în activitatea Bisericii – amintesc, în treacăt, evenimente caritabile, concerte în perioada Postului Mare, a Penticostarului și în timpul Postului Nașterii Domnului, excursii, pelerinaje în Irlanda, tabere în România.
Ei sunt în Biserică, fiind parte din Biserică și își îndeplinesc, tainic dar și văzut, chemarea primită de la Hristos Domnul. Iar faptul că sunt prezente și familii tinere, cu copiii lor, în toate aceste activități, ne dau nădejdea că Bunul Dumnezeu are grijă de copiii Săi, de lucrul mâinilor Sale, și nu lasă ca eforturile și strădania noastră să fie în zadar.
Foto credit: Episcopia Ortodoxă Română a Irlandei și Islandei
