Una dintre cele mai delicate probleme ale teologiei practice, atunci când avem în vedere participarea concretă la Sfânta Liturghie, este cea legată de raportul dintre Spovedanie și Cuminecare. Mai exact, vrem să analizăm aici practica împărtășirii de mai multe ori cu o singură Spovedanie, pe care clericii, fără excepție, o aplică în mod consecvent numai asupra lor înșiși, nu și asupra laicilor. Sau așa-numita practică a „dublului standard”, adică practica diferențierii condițiilor de împărtășire a clericilor față de condițiile de împărtășire a mirenilor. Răspunsurile, atitudinile teologilor nu au întârziat să apară, ba chiar au generat numeroase polemici, unele chiar dramatice, discuții care au început de secole și durează până astăzi.
Partea cea bună a dezbaterilor privind raportul dintre cele două Taine este faptul că, prin ele, se arată că Biserica este un organism viu, că teologia trebuie să fie mereu dinamică și că legarea ei de unele reguli formale imuabile poate duce la rigiditate instituțională, care stinge duhul și viața. Părintele arhid. prof. dr. Ioan I. Ică jr. a numit, pe bună dreptate, această dezbatere privind împărtășirea și, indirect, raportul ei cu Spovedania drept „controversă”, care invită pe teologii și clericii de astăzi la multă introspecție și responsabilitate.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
