La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu a avut loc ieri, 18 iulie, susținerea publică a două teze de doctorat, cu temele „Relația între crearea lumii și eshatologie” și „Teologia Părinților deșertului. Apophtegmata Patrum și rolul ei în cadrul Răsăritului creștin”, elaborate sub îndrumarea arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu, informează Ziarul Lumina. Cele două lucrări au fost evaluate de o comisie de specialitate, care a apreciat efortul autorilor în a oferi teologiei românești noi perspective în domeniul patristicii.
Prima teză de doctorat susținută public la Sibiu este intitulată „Relația între crearea lumii și eshatologie” și a fost elaborată de pr. drd. Constantin Dragoș. Teza părintelui Constantin Dragoș contribuie din plin la cercetarea teologică actuală cu privire la relația dintre creație și eshatologie, cu o atenție deosebită spre îndumnezeirea omului și a cosmosului. Autorul tratează în prima parte a lucrării relațiile intratrinitare de iubire, ca fundament al existenței cosmosului și a omului. Actul creației este o manifestare a iubirii, iar relațiile Sfintei Treimi cu umanitatea se realizează prin energiile divine, care sunt, așa cum arată Sfinții Părinți, distincte de ființa divină, dar unite cu aceasta.
Părintele Constantin Dragoș dedică o bună parte a lucrării sale relației dintre Logos-ul creator și natura creată. Dacă la început, omul a avut ca logos al său nestricăciunea, incoruptibilitatea în existența sa paradisiacă, după căderea în păcat, acțiunea logos-ului uman devine pătimitor. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a luat întreaga natură umană în logos-ul ei și a înnoit creația Sa. Prin întruparea Cuvântului dumnezeiesc, omului i-a fost deschisă calea spre îndumnezeire, prin uniunea permanentă cu Hristos în Sfintele Taine ale Bisericii. Viziunea eshatologică a lucrării este centrată pe imaginea Bisericii, ca loc unde omul este condus prin Duhul Sfânt spre împlinirea planului dumnezeiesc de ridicare a omului spre Tronul ceresc. Așadar, omul parcurge drumul de la creație spre eshaton, spre noua sa stare, prin îndumnezeirea continuă, prin participarea la viața lui Dumnezeu. Omul răscumpărat de Mântuitorul Iisus Hristos tinde acum spre o stare de transfigurare, de trecere la o existență în Dumnezeu.
Toate aceste idei sunt susținute de autor cu un material bibliografic foarte consistent și sistematizat, încât lucrarea are un caracter științific și este inedită pentru teologia românească. Părintele Constantin Dragoș a reușit să sintetizeze învățătura patristică referitoare la relația între creație și eshaton, lucrarea devenind astfel una de referință.
Teologia Părinților deșertului
A doua teză susținută public la Facultatea de Teologie din Sibiu a avut titlul „Teologia Părinților deșertului. Apophtegmata Patrum și rolul ei în cadrul Răsăritului creștin”. Autorul lucrării, pr. drd. Ioan-Marius Popa, și-a propus să realizeze o incursiune în teologia apoftegmelor Părinților deșertului, evidențiind principalele puncte doctrinare din Apophtegmata Patrum, cunoscută și sub numele de Pateric. Având la bază o bună parte din literatura de specialitate și izvoarele patristice în ediții critice de text, părintele Ioan-Marius Popa valorifică aceste scrieri și subliniază importanța lor pentru Ortodoxie, dar și relația lor cu scrierile monastice din alte perioade.
Lucrarea pornește de la originile vieții monahale din Egipt, legate de personalitatea Sfântului Antonie cel Mare și de nașterea celor trei mari centre monahale: Nitria, Kellia și Sketis. Mai apoi, autorul se referă la apariția scrierilor ascetice în colecție, la începutul secolului al VI-lea, în Palestina și Gaza. Apoftegmele au fost inițial orale, s-au transmis din generație în generație, de la părinte la ucenic, iar în timp ele au fost preluate în tratate de istorie și spiritualitate monahală. Desigur, acest proces îndelungat a adus modificări și modelări la nivelul formei textului sau chiar al conținutului, adesea punându-se accentul pe speculația filosofică.
Conținutul teologic al lucrării Apophtegmata Patrum nu tratează sistematic adevărurile de credință, dar, cu toate acestea, ideile sunt în deplin acord cu învățăturile Bisericii, mai ales că există adesea reacții ferme la adresa unor erezii precum arianismul, antropomorfismul, monofizitismul sau disputele mesaliene.
Lucrarea mai tratează și problema paternității, a relației dintre un avvă și ucenicul său. Prin experiența sa duhovnicească, avva are rolul de a-l îndruma pe ucenic și de a-i oferi un model de viață. Nu în ultimul rând, părintele Ioan-Marius Popa tratează problema receptării Apophtegmata Patrum în Răsăritul creștin, colecția fiind o autoritate doctrinară în timpul crizelor din secolele IV-V în monahismul egiptean.
Aprecieri pentru contribuția academică
Cele două teze de doctorat au fost evaluate de o comisie prezidată de decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel, și formată din arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu, pr. prof. univ. dr. Ioan Caraza de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, pr. conf. univ. dr. Constantin Băjeu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova și pr. conf. univ. dr. Mircea Ielciu de la facultatea sibiană. În urma evaluării, cei doi candidați au primit calificativul „Foarte Bine” și au fost declarați doctori în Teologie, după ceremonia depunerii jurământului de credință. Cei doi cercetători au fost îndemnați să continue activitatea științifică și să contribuie la dezvoltarea teologiei academice românești.
