Românii i-au acordat, prin vot, avocatului de origine aromână Emanoil Gojdu (1802-1870) titlul de cel mai mare filantrop român mirean. Din rândul clericilor l-au preferat pe Sfântul Iosif cel Milostiv.
CINE A FOST EMANOIL GOJDU?
Cea mai bună descriere a marelui filantrop se regăseşte în propriile sale cuvinte, care, pe lângă fapte, îl definesc ca un bun român.
„Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea căci m-a născut român; iubirea ce am către națiunea mea neîncetat mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moarte să mă ridic de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul națiunii mele…”
Deputatul Partenie Cosma îl numeşte: „Om simpatic și afabil, orator mare, caracter ferm, jurist renumit, deși totdeauna român și ortodox pronunțat, în scurt timp a devenit unul din cei mai căutați advocați în capitala Ungariei.”
Emanoil Gojdu s-a născut în 9/21 februarie 1802 la Oradea. A studiat la școala ortodoxă românească din localitate, apoi a absolvit a absolvit liceul romano-catolic.
AVOCAT DE SUCCES
Şi-a continuat studiile la Academia de Drept din Oradea, la Academia de Drept din Pojon (Bratislava) şi, în perioada 1822-1824, la Universitatea din Pesta, de unde a obţinut diploma de avocat.
A urmat perioada de stagiatură, de trei ani, realizată la cabinetul avocatului sârbo-maghiar Vitkovics Mihâly din Budapesta.
A fost primul avocat care a formulat acțiunile judecătorești în limba maghiară și nu în limba latină, conform tradițiilor vremii.
După încheierea stagiului, Emanoil și-a deschis un birou propriu de avocatură. La scurt timp a devenit unul dintre cei mai cunoscuți avocați din capitala Ungariei.
INTELECTUAL
Emanoil Gojdu a rămas cunoscut în istorie şi pentru calităţile sale intelectuale. Era un om educat, bun orator şi poliglot.
În scrisoarea adresată Împăratului Francisc al II-lea pentru postul de cenzor la Tipografia din Buda, Emanoil îl înştiinţează că are pregătirea necesară pentru a ocupa această funcţie menţionând limbile străine pe care le cunoaşte: latină, germana, maghiara, dacoromâna, macedonoromâna, sârba şi greaca.
A fost unul dintre colaboratorii primei reviste literare românești, intitulată „Biblioteca românească”, editată la Buda de brașoveanul Zaharia Carcalechi.
Într-un apel publicat în paginile revistei îi îndemna pe intelectualii români:
„să ajutați scrierea și tipărirea cărților în limba patrioticească, să le cetiți cu bucurie și să le faceți cunoscute dulcei voastre nație; pre învățații neamului să-i patroniți și favorisindu-i să-i scutiți, întinzându-le mână de ajutoriu și dându-le ocasie (prilej) ca plăcutele a sudorilor sale fructuri să le dea spre folositoare gustare nemului său”. în încheierea apelului scria că „nu este mai mare mângâiere (și) mai adevărată îndestulare decât simțirea fericirii și a măririi neamului”.
În anul 1826, a publicat mai multe poezii în limba maghiară, în paginile revistei „Szépliteratúrai Ajándék”.
PRIETEN AL SFÂNTULUI ANDREI ŞAGUNA
În timpul studiilor s-a împrietenit cu Sfântul Andrei Şaguna pe care l-a cunoscut în casa unchiului acestuia, Atanasie Grabovschi.
Vor păstra o legătură apropiată, luptând împreună pentru binele poporului român din Transilvania.
În calitate de prefect al județului Caraș, în Banat, Emanoil Gojdu a fost membru de drept în Casa Magnaților (Senatul) din Pesta, unde a rostit câteva discursuri parlamentare.
În urma sfătuirii cu Sfântul Andrei Şaguna, în data de 19 iunie 1961, Gojdu a expus în plen motivele pentru care românii nu puteau accepta unirea Transilvaniei cu Ungaria.
Românii doresc viață națională, conservată de o mie de ani printr-atâtea nenorociri, pe care voiesc a și-o păstra, cultiva și lăți și în viitor, iar pe fiii săi, aplicându-i în toate ramurile guvernării, voiește a-i pregăti pentru un viitor mare….
De asemenea, Sfântul Andrei Şaguna a fost unul dintre administratorii fundaţiei Emanoil Gojdu.
A fost membru fondator al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), societate întemeiată de Sfântul Andrei Șaguna în 1861, la Sibiu.
POLITICIAN
În anul 1861, Emanoil Gojdu a fost numit comite suprem (prefect) al judeţului Caraş, care avea populaţie majoritar românească, fiind şi membru al Casei Magnaților, forul legiuitor superior al parlamentului maghiar.
În anul 1866, Emanoil Gojdu a fost ales deputat de Tinca.
FILANTROP
În 1869, 4 noiembrie, Emanoil Gojdu şi-a scris testamentul prin care stabilea ca averea să fie administrată de o fundație care-i va purta numele și din veniturile acesteia să se acorde burse pentru studii.
După câteva luni de la ratificarea testamentului, în data de 3 februarie 1870, Emanoil Gojdu a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la Budapesta.
Fundația Gojdu și-a început activitatea în aprilie 1870, pornind cu un patrimoniu inițial de 178.000 de florini, iar până în 1917, prin buna gospodărire a comitetului director, ea a ajuns la valoarea de 8.000.000 de coroane. Fundația dispunea de un complex arhitectonic cu opt edificii situate în centrul Budapestei, acțiuni în bănci, titluri de împrumut publice etc.
Timp de aproximativ 50 de ani, fundația a acordat 4.455 de burse de studii și alte 928 de ajutoare financiare.
Printre bursieri s-au numărat: Victor Babeș, Miron Cristea, Petru Groza, Octavian Goga, Ioan Lupaș, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu, pr. Dumitru Stăniloae etc.
În testament, Emanoil Gojdu a preconizat ca fundația să funcționeze, pe baza fondurilor, până în 2070, însă lucrurile nu au funcționat conform planului.
După 1920, deci după încheierea tratatului de pace de la Trianon, practic activitatea Fundației „Gojdu” a încetat.
În data de septembrie 1996, mai mulți teologi sibieni au reînființat „Fundația Gojdu”, fiind recunoscută prin sentința civilă nr. 608 din 9 octombrie 1996 a Tribunalului Sibiu.
Sursă foto: Ziarul Lumina
