Familia pe care Dumnezeu a întemeiat-o în grădina Eden are ca model al comuniunii însăși comuniunea Sfintei Treimi, deoarece are drept caracteristici iubirea deplină, unitatea și comuniunea perfectă.
Dumnezeu a creat o armonie perfectă în sânul primei familii creștine. Această Sfântă Taină a fost întemeiată imediat după crearea omului și ridicată la rangul de Sfântă Taină prin binecuvântarea Mântuitorului, astfel familia creștină devenind una dintre modalitățile de comuniune a omului cu Dumnezeu.
Familia binecuvântată deține un rol de primă importanță în viața societății, fiind sursă de principii morale, culturale și tradiționale. Familia educă, modelează, gestionează și responsabilizează persoanele umane. Ea este izvor de bine, de iubire, este generatoare de valori perene, permanentizând tot ceea ce este de folos pentru buna orânduire a societății.
Familia creștină se confruntă astăzi cu numeroase situații nefirești din cauza unor curente imorale care nu fac altceva decât să o destabilizeze și să o subjuge.
La distrugerea reperelor morale ale oamenilor a dus secularizarea, oamenii căzând în cursele întinse de o societate aflată în continuă derivă. Pervertirea ființei umane și conceptul „omului modern” al zilelor noastre au dus la un modernism greșit înțeles de către cei care vor să trăiască „modern”, pierzând astfel valorile și tradițiile unui neam care s-a născut și a trăit creștin. Prin felul de viețuire „modern”, prin trăire zbuciumată și ieșită din tiparele tradiționalismului firesc s-a ajuns la distrugerea demnității familiei, pierzându-se astfel valorile creștine și unirea cu harul divin, care s-a pierdut odată cu acceptarea păcatului și manifestările acestuia.
A fi modern nu înseamnă să trăiești în păcate care distrug și pervertesc ființa umană, ci înseamnă să fii în pas cu progresul actual și, precum o albină care extrage tot ceea ce îi este de folos, tot așa și noi trebuie să extragem doar lucrurile care ne duc acolo sus, în Împărăția lui Dumnezeu.
Fără educație creștină societatea se dezumanizează
Locul unde se naște și se dezvoltă o societate este familia, deoarece copilul care vede lumina zilei reprezintă viitorul societății, el fiind cel care contribuie mai departe la bunul mers al acesteia. O societate fără o familie alcătuită dintr-un bărbat și o femeie, așa cum Dumnezeu a creat-o încă de la început, o societate fără o educație în duhul creștin va deveni o societate pierdută, dezumanizată, unde vor predomina consumismul și egoismul.
Familia creștină vine în ajutorul societății atunci când copiii sunt educați și îngrijiți în duhul moralității creștine, deoarece dacă acești copii, care sunt viitorul societății de mâine, îl au pe Hristos în inimă și ca far călăuzitor, ei vor putea să creeze bunăstarea societății. Este bine de știut că o societate nu poate fi distrusă din afară dacă nu a fost distrusă mai întâi dinlăuntrul ei.
Ceea ce vedem astăzi în mass-media și în unele țări din lume, că celula de bază a societății nu mai este familia alcătuită din bărbat și femeie și promovarea nonvalorilor ca valori, ne duce cu gândul la riscul distrugerii identității credinței creștine și înlocuirea acesteia cu o lume fără Dumnezeu și cu o societate în care să predomine sloganul: „astăzi fac ce vreau eu”, sau „urmează-ți instinctul”. Putem observa că din cele mai multe sloganuri ale zilelor noastre lipsește iubirea, fundamentul principal pentru ca o societate să dăinuie și să prospere peste veacuri. Sursa și finalitatea tuturor lucrurilor este Dumnezeu Care este iubire (Ioan 4, 8, 16). Acest bulgăre de aur care este iubirea trebuie să fie vocația fiecăruia dintre noi, să pătrundă și să cuprindă toate aspectele vieții noastre, deci și căsătoria și sexualitatea.
Persoanele care se iubesc trebuie să privească una spre alta, să dialogheze și să depășească granițele lipsei de cunoaștere pentru a ajunge la o stare de comuniune și comunicare deplină. Pentru că așa cum în legile fizicii doi magneți care au polii de același fel se resping, și numai dacă polii sunt diferiți, unul pozitiv și celălalt negativ, se atrag, tot așa și cei doi, bărbatul și femeia, se atrag și alcătuiesc un întreg așa cum Dumnezeu a lăsat de la facerea lumii.
Când celălalt rămâne un mister nedefinit
Experimentând iubirea dintre un bărbat și o femeie, creștinul autentic experimentează Împărăția cerurilor, pentru că în Împărăția cerurilor este iubire, iar lipsa iubirii aduce moartea și suferința. Sfinții Părinți vedeau iadul ca pe un loc unde iubirea lipsea cu desăvârșire, iar oamenii nu aveau posibilitatea să dialogheze și să comunice unii cu alții.
Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este o taină a iubirii, a comuniunii reciproce, în care cei doi au dărâmat zidurile distanței, ale egoismului și ale minciunii. Temeiul acestei iubiri trebuie să fie complementaritatea, deoarece numai astfel se va înfăptui acea reciprocitate a dăruirii și a primirii. A vorbi în zilele noastre despre iubirea dintre un bărbat și o femeie este o formă de mărturisire creștină a ceea ce Dumnezeu reprezintă pentru lumea de azi.
Vorbind despre iubirea curată dintre două persoane, părintele Dumitru Stăniloae spune: „Doi tineri care se iubesc și se iubesc fără a fi ajuns la nivelul mai coborât al plăcerilor trupești văd, fiecare din ei, taina celuilalt. Și cred că nici unul dintre ei n-ar voi să-l definească pe celălalt. Celălalt rămâne un mister nedefinit și infinitul se întinde dincolo de marginile lumii acesteia, se întinde până la Dumnezeu. Atunci probabil că, implicit, cei doi tineri, care sunt într-o iubire curată, trăiesc într-un fel prezența negrăită a lui Dumnezeu între ei”. (Articol apărut sub semnătura Diac. Cătălin Grumeza și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 16 iulie 2013)
