Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, printre încercările vieţii (V)

Consemnăm alte slove din bogăţia epistolară a părintelui arhimandrit Mel­chisedec Dumitriu, poveţe şi sfa­turi de viaţă creştină pentru monahii de atunci, de astăzi şi dintotdeauna.

Sfânta MĂNĂSTIRE NEAMŢ,

JUDEŢUL NEAMŢ

6 mai 1938

IUBITE PĂRINTE NICODIME,

Credeam că m-ai înţeles să nu mă mai turburi. A bate apa în piuă nu-i de folos nimănui. Cum poţi să slujeşti răsvrătit şi să ai mângâere că-i primită o astfel de rugăciune? Nu-ţi mai citeşti moliftele de îm­păr­tăşire înainte de slujbă? ÎNTI TE ÎMPACI CU CEI CE TE-AU SUPĂRAT… căci de cei ce i-ai supărat nici nu ţi se mai amin­teşte. Dar nu vreau să te turbur mai mult. Te rog iartă-mă, cred că este nu numai de prisos, dar chiar vătămător a mai stărui.

Aş dori când Domnul ne în­deamnă la desăvârşită iubire, când Paştile ne aduc din nou dumnezeescul glas: PACE VOUĂ şi când Biserica ne în­vaţă cântând ca unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi să zicem „fraţilor“ şi celor ce ne urăsc pe noi… (…)

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.


Știri recente