Părintele Arhidiacon Adrian Sorin Mihalache a vorbit duminică la Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Munchen despre motivele pentru care mila este criteriul fundamental la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.
„De ce oare mila, compasiunea, facerea de bine față de oameni, față de nevoiași, devine criteriu fundamental pentru a primi sau pentru a pierde tot ceea ce ne este dăruit de Dumnezeu? De ce încarcă Domnul nostru totul, punând și darurile pe care ni le-a dat și viața veșnică, doar în strânsă legătură cu mila pe care o arătăm semenilor?”, a întrebat Arhid. Adrian Sorin Mihalache.
Un prim răspuns este că oamenii și întreaga creație sunt consecința iubirii și bunătății lui Dumnezeu, iar judecata de la sfârșitul veacurilor „nu poate lipsi dintr-o creație plină de armonie și de frumusețe dăruită de Dumnezeu din iubire”.
„Să nu considerăm judecata ca un fel de opus al iubirii, ci este o prelungire firească a acestei iubiri, pentru că iubirea se însoțește cu armonia, iar păcatul este ruptură față de această armonie. Și fără judecată, lumea ar fi umbrită de păcat și lucrurile și viața și toate cele frumoase făcute de Dumnezeu ar fi stricate de noi, de oameni”.
„Și atunci, judecata nu este un semn al asprimii lui Dumnezeu, cât este o consecință firească a iubirii Lui și a alegerilor noastre greșite atunci când aceste alegeri sunt rele, sau alegerilor noastre bune pentru cei ce primesc ca dar din partea lui Dumnezeu viața veșnică”, a precizat părintele arhidiacon.
De la bunătatea la mila lui Dumnezeu
După căderea omului, bunătatea lui Dumnezeu a devenit milă pentru cei afectați de păcat, adică urmașii lui Adam.
„Lumea este semnul iubirii lui Dumnezeu și existența noastră are în miezul ei bunătatea lui Dumnezeu, fără de care noi nu am putea trăi, fără de care lumea n-ar exista, pentru că ea nu există prin necesitate. Și după ce omul a căzut, bunătatea lui Dumnezeu a devenit milă, milă pentru cel afectat de păcat, adică față de Adam și față de urmașii lui. Și toată istoria umanității de la cădere încoace spre întruparea Mântuitorului Hristos, trăiește sub semnul milei lui Dumnezeu”, a precizat Arhid. Adrian Sorin Mihalache.
Astfel, dacă noi primim mila lui Dumnezeu în fiecare zi, înțelegem de ce „ni se cere și nouă milă față de alții”.
„Și cel ce trăiește pe mila Domnului se cuvine să arate și el la rândul Lui ca un alt om îndatorat, milă față de alții. Și acum putem desluși cu acest înțeles în ce fel istoria este de fapt un parcurs al milei lui Dumnezeu. Pentru că și prin creație, și prin scripturi și profeți, Dumnezeu își arată mila față de oameni și își arată mila la propriu față de noi toți”, a subliniat părintele.
Cum ieșim din temnița propriei persoane?
Arhid. Adrian Sorin Mihalache a evidențiat, în continuare, faptul că toată creația ne este dată spre folosul nostru, tot din mila lui Dumnezeu.
„Astăzi există foarte multe cercetări care scot în evidență faptul că atât creația cât și natura sunt terapeutice. Atunci când cineva vrea să depășească un moment greu, un colț de livadă înflorit îl poate ajuta să uite de problemele sale. Și asta ne arată că ce găsim în creație, dăruit de Dumnezeu cu bunătate și cu milă, ne ajută să depășim temnița propriei noastre persoane”, a menționat acesta.
Dar chiar și mai mult decât prin intermediul creației, mila lui Dumnezeu s-a arătat prin Întruparea Sa, căci „s-a făcut El însuși pentru noi hrană, apă, îmbrăcăminte, medicament, eliberator și sursa identității noastre”.
„Adică de data aceasta, Dumnezeu Fiul făcut om S-a arătat pe Sine, nu creația s-a arătat pe sine, nu Scriptura, ca fiind hrană și veșmânt și țintă și sens de viață și adevăr. Și acum știm acest lucru și ne dăm seama încă o dată că noi suntem cei flămânzi, noi suntem cei însetați, goi, străini, bolnavi și în temniță”.
„Pentru că noi suntem flămânzii pentru care El este pâinea care se coboară din cer. Noi suntem cei însetați cărora El le dăruiește apa cea vie din care bând, nu vom mai înseta niciodată. Noi suntem străinii de care El se apropie și apropiindu-se El de noi, ne apropiem și noi de noi înșine și unii cu alții începem să ne apropiem în comuniune pe care El o face posibilă. Noi suntem cei goi și El ne dă haina botezului, har peste har. Noi suntem în temnița păcatului și a morții și El rupe aceste lanțuri”, a afirmat Arhid. Adrian Sorin Mihalache.
Să fim buni peste măsură
Având în vedere felul în care Dumnezeu își manifestă mila și bunătatea față de noi, atunci și noi suntem obligați să ne comportăm în același mod cu semenii noștri.
„Dacă Dumnezeu prin creație, prin scriptură, prin pronia Sa ne arată milă, noi înșine suntem obligați de conștiință și de toate aceste dovezi să arătăm mila față de semeni, adică față de rudele noastre, față de prietenii noștri și față de necunoscuți, fără limită. Adevărata bunătate nu are tot timpul regula rațiunii”.
„Din când în când bunătatea bate rațiunea. Măcar din când în când să uităm de măsură și să fim buni peste măsură. Nu în fiecare zi, pentru că dreapta socoteală este cea mai mare virtute, dar uneori bunătatea poate să bată rațiunea, pentru că și Dumnezeu ne-a dăruit mai mult decât meritam”, a explicat Arhid. Adrian Sorin Mihalache.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro
