„Viața monahală nu este o fugă de lume, ci o alergare către Dumnezeu. Monahul nu renunță la oameni, ci încearcă să îi poarte pe toți în rugăciune. Chemarea aceasta este un dar și, în același timp, o mare responsabilitate”, spune ierom. Policarp Athenagoras, starețul unicei mănăstiri românești din Canada.
Mănăstirea Ortodoxă Română Mono are hramurile „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sfântul Efrem cel Nou” și este situată în provincia Ontario. Părintele stareț ne-a acordat un interviu despre chemarea credinței, esența monahismului, specificul românilor din diaspora americană și provocările cu care se confruntă în construirea Mănăstirii Mono.
„O mănăstire nu este făcută din piatră, ci din rugăciune, jertfă și oameni care Îl caută pe Dumnezeu și sfințenia”, subliniază ieromonahul.
Copilăria în Biserica din România
Basilica.ro: Unde v-ați născut și cum ați ajuns prima dată într-o biserică ortodoxă?
Ierom. Policarp: M-am născut în Tulcea, România, într-o familie ortodoxă. Prima mea amintire din această viață pământească, pe la vârsta de trei-patru ani, este din Sfântul Altar, lângă Sfânta Masă a Bisericii Grecești „Buna Vestire” din Tulcea, alături de părintele profesor Dumitru Gavrilă, care mi-a dăruit o carte albastră cu cântările Sfintei Liturghii, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.
Atmosfera slujbelor, cântările, slujirea preotului Dumitru și chipurile sfinților au rămas adânc întipărite în sufletul meu. Apoi mergeam adesea la Mănăstirea Celic-Dere, unde străbunica mea fusese călugăriță. Prin maicile care îi fuseseră ucenice, memoria ei rămânea vie. Pentru mine, zilele petrecute acolo păreau săptămâni, fiindcă simțeam că mă aflu în rai.
Acolo au început să se sădească în sufletul meu semințele chemării monahale, încă de la vârsta de cinci-șase ani, prin întâlnirea cu arhimandriții Pamfil și Dorotei, cu maicile Melentina și Irina și cu multe alte viețuitoare ale mănăstirii. O influență deosebită a avut și Înaltpreasfințitul Părinte Lucian al Tomisului, pe care l-am cunoscut ca pe un monah prin excelență și un om al rugăciunii.
Un cuvânt primit de la un sfânt
Ierom. Policarp: Prin părintele meu duhovnic, Dumitru Gavrilă, am primit și binecuvântarea de a petrece în 1995 peste o oră alături de Sfântul Cuvios Cleopa Ilie în chilia lui, când primea foarte rar vizitatori. Între cuvintele pe care mi le-a lăsat atunci, unul mi-a rămas întipărit pentru totdeauna: „Maica Domnului este mama ta, care nu te va părăsi”.
Abia mai târziu am înțeles deplin adâncimea acestor cuvinte. În fiecare zi îi simt prezența și binecuvântarea Sfântului Cleopa Ilie la 8.100 de kilometri distanță dintre Mono și Mănăstirea Sihăstria.
Am primit binecuvântare și întărire duhovnicească de la unii dintre cei mai luminați părinți ai Ortodoxiei române și diasporei: părintele Dumitru Calciu, părintele Constantin Galeriu (pe care l-am reîntâlnit în SUA în anul 1999), părintele Arsenie Papacioc, părintele Ioanichie Bălan, părintele Ilarion Argatu, părintele Roman Braga, preotul Vasile Vasilachi, părintele Efrem din Arizona, părintele Iosif de la Roscoe, părintele Constantin Chirilă, părintele Mark Kerr și, mai recent, părintele Ștefan din Sfântul Munte – Schitul Lacu.
Întâlnirile cu acești mari duhovnici au lăsat o amprentă adâncă asupra formării mele duhovnicești și slujirii mele în Biserică.
Ce este monahismul
Basilica.ro: Ce înseamnă pentru dumneavoastră chemarea de a vă dedica lui Dumnezeu în viața monahală?
Ierom. Policarp: Viața monahală nu este o fugă de lume, ci o alergare către Dumnezeu. Monahul nu renunță la oameni, ci încearcă să îi poarte pe toți în rugăciune. Chemarea aceasta este un dar și, în același timp, o mare responsabilitate.
Monahismul mă învață că adevărata libertate vine din ascultare, iar adevărata bucurie se naște din dăruirea de sine. În fiecare zi încerc să-L caut pe Hristos prin rugăciune, prin Sfânta Liturghie și prin slujirea aproapelui. Acesta este rostul vieții monahale.
Identitate românească în diaspora
Basilica.ro: Credeți că există un specific al ortodocșilor de origine română din Canada?
Ierom. Policarp: Da. Românii din Canada și, în general, din cele două Americi au reușit să păstreze o legătură profundă cu credința și cu tradițiile primite de acasă. Pentru foarte mulți dintre ei, biserica este locul unde își regăsesc limba, cultura, obiceiurile, sentimentul de apartenență, dar și o catehizare mai profundă în viața Bisericii.
În același timp, observ o frumoasă deschidere către celelalte comunități ortodoxe, mai ales în jurul mănăstirilor din America de Nord. În Canada învățăm să trăim Ortodoxia într-un spirit de comuniune panortodoxă, păstrându-ne identitatea românească fără a ne izola de ceilalți.
Basilica.ro: De ce credeți că este important ca românii să nu-și piardă identitatea în diaspora?
Ierom. Policarp: Identitatea nu este doar un patrimoniu cultural, ci o moștenire vie pe care o transmitem copiilor noștri. Limba română, credința ortodoxă și tradițiile noastre reprezintă rădăcinile din care ne hrănim.
Un om fără rădăcini devine vulnerabil. Copiii și tinerii au nevoie să știe cine sunt și de unde vin, pentru ca apoi să poată contribui cu încredere la societatea canadiană.
Îmi amintesc cuvintele unui judecător american rostite la o ceremonie de acordare a cetățeniei: „Nu sunteți vrednici de cetățenia americană dacă vă negați țara în care v-ați născut.”
Cred că această idee exprimă foarte bine faptul că iubirea față de noua patrie nu exclude dragostea față de țara natală. Putem fi cetățeni loiali ai Canadei și, în același timp, români care își iubesc credința și moștenirea spirituală.
Cea mai mare provocare: construirea comunității
Basilica.ro: V-ați asumat misiunea de a dezvolta Mănăstirea Mono, construind și amenajând totul aproape de la zero. Care este cel mai dificil aspect al acestei lucrări și care este cel mai frumos? Cum va arăta mănăstirea la finalul lucrărilor?
Ierom. Policarp: Cea mai mare provocare nu este construcția clădirilor, ci zidirea unei comunități vii. O mănăstire nu este făcută din piatră, ci din rugăciune, jertfă și oameni care Îl caută pe Dumnezeu și sfințenia. Totodată, este nevoie ca oamenii să înțeleagă rolul unei mănăstiri și al unei parohii și de ce pelerinii simt nevoia să vină într-un astfel de loc.
De fiecare dată când ne-am confruntat cu dificultăți materiale finanțarea, proiectarea, autorizațiile sau întreținerea acestui proiect, Maica Domnului ne-a venit în ajutor. Ne-a mângâiat cu dragostea unei mame care nu-și lasă copiii și casa Fiului ei lipsiți de cele necesare.
Dumnezeu nu ne-a lăsat niciodată fără ajutor. Am văzut nenumărate minuni ale Maicii Domnului prin oameni care au venit să muncească voluntar, să doneze sau pur și simplu să se roage pentru noi. Chiar și pentru prescurile aduse pentru Sfânta Liturghie am simțit purtarea ei de grijă. De aceea, fiecare mănăstire ortodoxă este o grădină a Maicii Domnului.
Cea mai mare binecuvântare este să văd pelerini care pleacă de la mănăstire mai împăcați, mai aproape de Dumnezeu și cu mai multă speranță în suflet.
Înființarea Mănăstirii Mono
Ierom. Policarp: Mănăstirea a fost înființată în anul 2005 de părintele canadian Nicholas în orașul Toronto și a unui grup de creștin printre care și actualul vicar administrativ Petre Busuioc, și cu binecuvântarea și grija Înaltpreasfințitului Mitropolit Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi, și a Preasfințitului Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei.
Din 2013, cu binecuvântarea ierarhilor, mănăstirea s-a mutat în Mono Hills. Între 2013 și 2015 au fost renovată clădirea existentă, iar garajul acestei case a fost transformat în capelă sub ocrotirea Sfintei Ana. S-au amenajat terenul și infrastructura.
Între 2015 și 2021, viața liturgică a continuat prin slujbele de duminică și de sărbători săvârșite de părintele Paisie, iar apoi temporar de părintele Lucian, cu slujirea frecventă a Preasfințitului Părinte Ioan Casian.
Începutul slujirii
Ierom. Policarp: Din 1 octombrie 2021, cu binecuvântarea Episcopului Canadei, am fost numit ca viețuitor al acestei unice mănăstiri românești de pe teritoriul Canadei.
Cu mijlocirea Maicii Domnului și a Sfântului Cuvios Cleopa, precum și cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Ioan Casian, în noiembrie 2021 am început repararea acoperișului Capelei Sfintei Ana, introducerea slujirii zilnice a Sfintei Liturghii, începând cu 20 februarie 2022, organizarea pelerinajului anual în cinstea Maicii Domnului (pe lângă cele două pelerinaje – în mai, „Sfântul Efrem cel Nou”, și în septembrie, „Înălțarea Sfintei Cruci”), construirea și achitarea integrală a altarului de vară, în perioada 2023–2025, iar în septembrie 2025 sfințirea Pavilionului Sfinților Cleopa și Paisie de către Episcopul Român Ioan Casian și Mitropolitul Sârb Mitrofan, fost student al Sf. Dumitru Stăniloae.
În decembrie 2025, a avut loc achitarea integrală a ipotecii, cu 13 ani înainte de termen. În ianuarie 2026 au început proiectarea și strângerea de fonduri pentru viitoarea extindere. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Cu ajutorul lui Dumnezeu, mănăstirea va avea o biserică, trapeză, chilii monahale și toate spațiile necesare unei obști care să poată primi pelerini din întreaga Canada. Dorim să fie un loc de rugăciune neîntreruptă, de formare duhovnicească și de întâlnire pentru toate generațiile de români și pentru toți ortodocșii care caută pacea lui Hristos.
Inspirație de la sfinți
Basilica.ro: De ce Sfântul Efrem cel Nou a fost ales ca ocrotitor al mănăstirii? Dumneavoastră, personal, aveți evlavie deosebită și la alți sfinți?
Ierom. Policarp: Sfântul Efrem cel Nou este un sfânt foarte apropiat tinerilor, dar și oamenilor care trec prin suferințe și încercări. Nenumărate mărturii vorbesc despre ajutorul său grabnic și despre minunile pe care Dumnezeu le săvârșește prin rugăciunile lui. De aceea, înaintașii mei au ales să-l aibă drept unul dintre ocrotitorii mănăstirii.
Personal, am și o legătură aparte cu Sfântul Efrem prin arhimandritul Andreas Desipri din Montréal, fratele maicii Macaria Desipri, cea care a descoperit sfintele sale moaște după aproape cinci sute de ani. Am avut binecuvântarea să îi fiu alături la strană ca psalt în perioada 2018–2019.
Am o evlavie deosebită față de Maica Domnului, ocrotitoarea întregii vieți monahale. Mă inspiră, de asemenea, Sfinții Paisie și Cleopa Ilie, părintele Efrem din Arizona, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Rafael din Brooklyn, precum și Episcopul Policarp Morușca, mari misionari, duhovnici și păstori. Viețile acestor sfinți, duhovnici și cărturari ne arată că sfințenia este posibilă și astăzi.
Dumnezeu nu caută oameni perfecți, ci inimi deschise
Basilica.ro: Ce mesaj aveți pentru tineri?
Ierom. Policarp: Nu vă fie teamă să-L puneți pe Dumnezeu pe primul loc în viața voastră. Lumea vă oferă multe posibilități, însă numai Hristos vă poate dărui pacea adevărată.
Nu sunteți niciodată singuri: îi aveți alături pe Maica Domnului și pe sfinți, prietenii și ocrotitorii noștri din cer, care mijlocesc neîncetat pentru noi. Rugați-vă, citiți Sfânta Scriptură, participați la viața Bisericii, căutați un duhovnic și înconjurați-vă de oameni care vă apropie de Dumnezeu.
Părintele Teofil Părăian îi îndemna pe tineri: „Să aveți un ideal mare în viață: să deveniți oameni ai lui Dumnezeu!” Acesta este cel mai frumos ideal pe care îl poate avea un tânăr.
Biserica are nevoie de voi, iar voi aveți nevoie de Biserică. Dumnezeu nu caută oameni perfecți, ci inimi deschise. Dacă Îi veți spune din toată inima: „Doamne, facă-se voia Ta!”, El vă va călăuzi pe drumul sfințeniei, acolo unde vă aflați, căci, așa cum ne încredințează Mântuitorul: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
Mănăstirea Mono este situată la adresa 308328 Hockley Rd., Mono, Orangeville, Ontario L9W 6N4. Poți dona pentru construcție online, pe site-ul mănăstirii.
Vezi și:
Foto credit: Fotomontaj Basilica.ro cu imagini de la Mănăstirea Mono (deschidere articol)
