Părintele Vladimir Beregoi, consilier economic și social-misionar al Episcopiei Hușilor și președinte al Asociației „Filantropia Ortodoxă” Huși, coordonează proiecte sociale dedicate copiilor, mamelor, vârstnicilor și familiilor aflate în dificultate. Activitatea asociației a fost recunoscută la nivel național prin desemnarea ca Instituția anului 2023 la Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială.
În acest interviu, Sfinția Sa vorbește despre întâlnirea directă cu suferința, despre femeile aflate în criză de sarcină, despre copiii care au nevoie de sprijin și despre modul în care binele făcut cu consecvență poate aduce bucurie în viețile oamenilor. Interviul a fost oferit în cadrul rubricii #vinereapentruviață.
Filantropia pornește de la nevoia concretă a oamenilor
Alexandra Nadane: Părinte Vladimir, Asociația Filantropia Ortodoxă Huși are o activitate remarcabilă într-o zonă cu resurse limitate. Cum ați ajuns să ajutați mii de copii și familii în dificultate și ce provocări întâmpinați?
Pr. Vladimir Beregoi: Totul a pornit de la nevoia concretă a oamenilor. Nu am început cu planuri mari, ci cu întâlnirea directă cu suferința: copii flămânzi, familii fără sprijin, mame singure, bătrâni uitați, oameni bolnavi sau rămași fără ajutor. În fața unor astfel de situații nu poți rămâne indiferent. Filantropia nu este doar o activitate socială, ci o lucrare de inimă, o responsabilitate creștină față de omul aflat în nevoie.
Asociația Filantropia Ortodoxă Huși s-a dezvoltat pas cu pas, prin muncă, prin multă implicare și prin oameni care au crezut că binele se poate organiza. Astăzi avem servicii sociale, centre de zi pentru copii, sprijin pentru familii, servicii pentru vârstnici, cantine sociale, activități educaționale și campanii prin care ajungem la mii de beneficiari. Nu facem doar acte punctuale de ajutor, ci încercăm să construim sprijin constant acolo unde lipsurile sunt adânci.
Provocările sunt multe. Județul Vaslui este o zonă în care sărăcia, migrația părinților, abandonul școlar, lipsa locurilor de muncă și izolarea rurală afectează foarte multe familii. Uneori ne confruntăm cu lipsa resurselor, cu nevoi mai mari decât posibilitățile noastre și cu situații sociale foarte complexe. Dar am învățat că, atunci când există credință, echipă, parteneri și oameni buni, se găsesc soluții. Nu putem schimba totul dintr-odată, dar putem schimba viața unui copil, a unei mame, a unei familii. Iar de acolo începe speranța.
Sprijin pentru mame și copii aflați în dificultate
A.N.: Printre tipurile de sprijin pe care le oferiți este și ajutorul acordat femeilor în criză de sarcină și mamelor în dificultate. Cu ce probleme se confruntă aceste femei și cum le sunteți alături?
Pr. V.B.: Femeile aflate în criză de sarcină sau mamele în dificultate nu se confruntă doar cu o problemă materială. De multe ori se confruntă cu frică, singurătate, presiune, rușine, lipsa sprijinului familiei, lipsa unei locuințe sigure, lipsa banilor pentru hrană, medicamente sau lucrurile de bază pentru copil.
Unele sunt foarte tinere, altele au mai mulți copii, iar unele au trecut prin violență, abandon sau relații instabile. Sunt femei care nu au nevoie să fie judecate, ci să fie ascultate și sprijinite. Noi încercăm să fim aproape de ele concret și omenește. Le ajutăm cu alimente, îmbrăcăminte, produse pentru copii, scutece, lapte praf, sprijin pentru locuire, atunci când este posibil, consiliere și îndrumare către servicii medicale și sociale, dar mai ales cu încurajare.
Uneori, cel mai important lucru este ca o mamă să simtă că nu este singură și că există cineva care îi spune: „Putem trece împreună prin asta”. Pentru noi, fiecare copil este un dar, iar fiecare mamă trebuie privită cu demnitate. Sprijinul oferit nu este doar pentru momentul nașterii, ci și pentru perioada de după, pentru că greutățile reale încep adesea când mama ajunge acasă și trebuie să crească acel copil în condiții dificile. De aceea, încercăm să construim în jurul lor o rețea de sprijin, astfel încât viața să fie apărată nu doar prin cuvinte, ci prin fapte.
Faptele bune care formează sufletul
A.N.: Care sunt experiențele care v-au impresionat cel mai mult în misiunea dumneavoastră?
Pr. V.B.: Sunt multe experiențe care rămân în suflet. M-au impresionat copiii care, deși trăiesc în lipsuri greu de imaginat, zâmbesc când primesc o masă caldă, un ghiozdan sau o vorbă bună. M-au impresionat mamele care aleg să meargă mai departe, deși par să nu mai aibă nicio putere. M-au impresionat bătrânii care nu cer mult, ci doar să fie vizitați, ascultați și să simtă că nu au fost uitați.
Uneori, un gest simplu spune mai mult decât orice raport. Un copil care îți spune că pentru prima dată are rechizitele lui. O mamă care plânge pentru că are cu ce să-și hrănească pruncul. Un bătrân care te ține de mână și îți spune că nu l-a mai vizitat nimeni de mult. Acestea sunt momente care te schimbă și te obligă să mergi mai departe.
M-a impresionat și puterea comunității atunci când este chemată să facă bine. Am văzut oameni simpli, firme, voluntari, preoți, tineri și instituții care s-au unit pentru un copil, pentru o familie, pentru un sat afectat de necaz. Atunci înțelegi că binele se poate multiplica. Nu trebuie să ai totul ca să ajuți; trebuie să ai inimă și disponibilitatea de a începe cu ce ai.
Filantropia necesită organizare, nu doar emoție
A.N.: Care este „secretul” prin care o comunitate care se confruntă cu provocări multiple legate de sărăcie și instabilitate poate deveni un mediu în care cei vulnerabili să fie sprijiniți în mod sistematic?
Pr. V.B.: Nu știu dacă există un secret, dar există câteva lucruri esențiale: continuitate, încredere și colaborare. Nu este suficient să ajuți o dată. Oamenii vulnerabili au nevoie de sprijin constant, de servicii, de oameni care să îi cunoască, să le urmărească evoluția și să le fie aproape pe termen lung.
De aceea, filantropia trebuie să fie organizată, nu doar emoțională. O comunitate devine mai puternică atunci când fiecare își asumă o parte: Biserica, autoritățile locale, școala, medicul, asistentul social, voluntarii, oamenii de afaceri, vecinii.
Nicio instituție nu poate face singură totul. Dar împreună putem identifica mai bine nevoile și putem răspunde mai repede. Este important să nu privim persoana vulnerabilă doar ca pe cineva care primește ajutor, ci ca pe un om care are demnitate, potențial și o poveste.
Sprijinul trebuie să urmărească nu doar supraviețuirea, ci ridicarea omului: educație pentru copii, consiliere pentru părinți, îngrijire pentru vârstnici, sprijin pentru mame, hrană pentru cei flămânzi, dar și speranță, încredere și sentimentul că aparțin unei comunități. Secretul, dacă îl putem numi așa, este să transformăm compasiunea în structură și fapta bună în lucrare de durată.
Sprijinul care alungă teama
A.N.: Ce mesaj aveți pentru părinții care află în mod neașteptat că vor naște un copil și se tem că acesta nu va avea un viitor bun?
Pr. V.B.: Le-aș spune, în primul rând, să nu rămână singuri cu frica lor. Frica, atunci când este trăită în singurătate, poate întuneca orice speranță. Dar o viață nouă nu este niciodată o întâmplare fără sens. Fiecare copil vine cu o taină, cu o lumină și cu o șansă de a schimba inimile celor din jur.
Înțeleg că pot exista griji mari: bani puțini, lipsa unei locuințe, presiuni din partea celor apropiați, teamă că nu vor face față. Dar le-aș spune părinților că nu trebuie să ducă totul singuri. Să ceară ajutor, să vorbească, să se apropie de oameni care îi pot sprijini. Există soluții, există oameni buni, există instituții și organizații care pot fi alături de ei.
Un copil nu are nevoie de părinți perfecți, ci de părinți care îl primesc cu iubire și care caută sprijin atunci când le este greu. Viitorul unui copil nu se construiește într-o zi și nu depinde doar de câți bani ai la început, ci de dragostea, răbdarea și sprijinul pe care îl primește.
Mesajul meu este acesta: nu vă lăsați conduși de teamă. Căutați sprijin, cereți ajutor și dați vieții o șansă. Dumnezeu nu părăsește niciodată o mamă care își ține copilul la piept și nicio familie care, deși se teme, alege să meargă înainte cu nădejde.
Dacă ar fi să transmit un mesaj tuturor oamenilor, cred că mesajul meu ar fi unul simplu: „Să investim cât mai mult în bine, pentru că binele oferă fericire atât ție, personal, cât și celui care îl primește”. Nu poți să fii fericit atunci când tu ești sătul, dar îl vezi pe cel de lângă tine flămând. Nu poți să fii fericit doar pentru că ai sănătate, ai parte de bunăstare materială, ai copiii aproape, te bucuri de soția ta sau de soțul tău, în timp ce cel de lângă tine este singur.
Singurătatea este cea mai grea boală și se vindecă prin prezența noastră în viața celui care este singur, prin vorba noastră și prin grija pe care i-o oferim. Prezența ta și cuvintele tale pot transforma lacrima amară a durerii, care curgea din ochii celui aflat în suferință, în lacrima dulce a speranței, care curge dintr-un ochi fericit.
Foto credit: Ziarul Lumina / Luigi Ivanciu
