Icoana Maicii Domnului „Rugul Aprins” a fost înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române și va fi sărbătorită în data de 4 septembrie. Decizia a fost luată de Sfântul Sinod în ședința din data de 2 iulie.
Data de sărbătorire a icoanei a fost stabilită în 4 septembrie, deoarece în aceeași zi este cinstit și Sfântul Proroc Moise, de care se leagă minunea cu arătarea Rugului aprins.
Icoana se păstrează la Mănăstirea Antim din Capitală, fiind adusă din Rusia de un grup de monahi care s-au retras la începutul secolului al 20-lea în Sfântul Munte Athos.
În anul 1929, a ajuns la viitorul ieroschimonah Daniil Sandu Tudor, care a adus-o la așezământul monahal din Capitală.
După arestarea sa din anul 1958, icoana a ajuns la Sfântul Cuvios Petroniu (Tănase) de la Prodromu. El a dăruit-o Arhimandritului Benedict Ghiuș, care a lăsat-o prin testament Sfântului Cuvios Sofian de la Antim.
Fapte minunate
Arhim. Antipa Burghelea de la Mănăstirea Antim din Capitală a oferit pentru Agenția de știri Basilica mai multe detalii despre istoricul, minunile și simbolismul icoanei.
„Pe când era civil, în 1941, Sandu Tudor a fost pedagog la o școală tehnică din Vălenii de Munte. Acolo, dorind să corecteze unele nedreptăți, și-a atras mânia răufăcătorilor, care, știind unde se odihnește, și-au pus în gând să meargă la camera sa și, într-o noapte, prin fereastră, să-l împuște. Însă în cameră se afla și icoana Rugului Aprins, iar Sandu Tudor, în mod neașteptat, a fost inspirat într-o seară să-și mute patul în dreptul icoanei”.
„Trei persoane au tras în total 16 gloanțe prin geam, înspre locul unde știau ei că se află patul, însă el a scăpat ca prin minune, cu ajutorul Maicii Domnului”, a explicat părintele.
Tipul iconografic
Potrivit părintelui arhimandrit, tematica icoanei este inspirată din relatarea biblică despre Profetul Moise, care, fiind la poalele Muntelui Sinai, a văzut un rug cuprins de flăcări, dar care nu se mistuia.
„Elementul cel mai vizibil din reprezentare este o stea cu opt colțuri, în mijlocul căreia este icoana Fecioarei, iar de jur împrejur îngeri. În cele patru colțuri sunt pictate profeții mariane din Vechiul Testament: Moise în fața rugului aprins (stânga sus), Iezechiel în fața porții încuiate (stânga jos), Scara lui Iacov (dreapta jos) și Arborele lui Iesei (dreapta sus)”.
De-a lungul timpului, icoanei i s-a atribuit calitatea de a fi izbăvitoare de incendii, dar și de alte calamități naturale.
„Tema centrală a icoanei este, pe de o parte, preacinstirea Maicii Domnului, dar și dumnezeirea lui Hristos. Îngerii purtători ai elementelor naturii ne arată că ei le administrează pe acestea din porunca lui Dumnezeu și conform voii Sale, Care le poate rândui fie spre binefacere, fie spre pedeapsă”.
Arhimandritul Antipa Burghelea a conchis: „Ideea centrală a icoanei este că toată alcătuirea lumii văzute și nevăzute se supune Creatorului, dar și Maicii Domnului, care a primit și ea de la Dumnezeu capacitatea de a interveni în guvernarea acestor stihii, spre folosul oamenilor”.
Simbolismul icoanei
În contextul înființării mișcării isihaste „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, icoana a fost asociată cu rugăciunea.
„Asemenea rugului ce ardea și nu se mistuia, omul este chemat să lucreze în ființa sa rugăciunea de foc, însă fără să se izoleze neapărat de lume și de îndatoririle cotidiene. Icoana devine așadar un simbol al isihasmului urban sau comunitar, care îi cheamă pe monahi, clerici și pe mireni la interiorizare, la a fi în lume fără a fi cuprinși de ea, la mărturisire, dialog și la viață creștină asumată”.
Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor i-a dedicat un imn acatist, care concentrează în stihurile sale dorul omului după Dumnezeu.
Foto credit: Basilica.ro
