O serie de mărturii publicate pe site-ul Episcopiei Italiei dezvăluie implicarea voluntarilor ortodocși români din zona Romei în sprijinirea pacienților din spitale. Coordonatorul lor spune că greutățile vieții departe de casă i-au făcut pe români mai sensibili la necazurile aproapelui.
Voluntarii oferă companie și sprijin moral, vizitând pacienții, dar acționează și ca intermediari între aceștia și reprezentanții eparhiei, atunci când identifică nevoi de asistență spirituală sau nevoie de sprijin concret.
Totul a început cu o enoriașă a Parohiei „Zămislirea Maicii Domnului” Roma IX – La Rustica. Ea făcea voluntariat, vizitând pacienții de la Spitalul „Sandro Pertini” din Roma.
„Am luat legătura cu preotul capelan al spitalului, care coordona și voluntariatul în spitalul respectiv”, își amintește Pr. Ilie Ursachi, care păstorește parohia și coordonează atât Sectorul Social-filantropic al Episcopiei Italiei, cât și Departamentul pentru spitale din cadrul acestuia.
Formare pentru voluntari
Aproximativ 70-80 de voluntari au participat atunci la un curs de formare oferit de spital, cu scopul de a înțelege cum pot oferi sprijin. „Era prima dată când aveau o grupă atât de numeroasă de cursanți”, relatează Pr. Ilie Ursachi.
Între timp, voluntarii au început să viziteze și alte spitale, situate în zona unde locuiesc sau lucrează, și au participat la formările obligatorii organizate de spitalele respective.
Părintele Ilie Ursachi explică în ce mod decurg aceste sesiuni de formare pentru cei care vor să fie voluntari în spitale. Participanții învață inclusiv de la cadre medicale – cum să abordeze pacienții, care sunt limitele competențelor lor, cum să colaboreze cu personalul medical, cum să evalueze profilul psihologic și nevoile bolnavului în funcție de secția unde este internat.
„Unii sunt cu boli foarte grave sau în fază terminală și atunci e mai delicat”, explică preotul. „De asemenea, aici fiind o societate multietnică, sunt pacienți originari din toată lumea și de toate religiile și limbile. De aceea, voluntarul nu va deschide discuții legate de spiritualitate cu un musulman, de exemplu.”
În schimb, voluntarii pot pune pacienții ortodocși în legătură cu un preot dacă află că își doresc asistență spirituală.
Implicare
„În România, cultura voluntariatului nu este foarte dezvoltată, dar aici româncele au prins gustul acestei lucrări”, continuă părintele coordonator.
Astfel, o voluntară care lucrează ca îngrijitoare de bătrâni în casa cuiva toată săptămâna și are liber joi după-amiază și duminica, alege ca joia să-și petreacă două ore ca voluntară la un spital, relatează coordonatorul Sectorului Social-filantropic al Episcopiei Italiei.
Sau persoane cu familie și care lucrează până seara își rezervă una din zilele săptămânii pentru a merge de la muncă direct la spital, ca voluntară, timp de două ore, și abia apoi acasă.
Iar sprijinul nu se rezumă la aceasta. „Sunt situații unde am intervenit ajutându-i să-și procure actele de care aveau nevoie, asigurarea de care aveau nevoie, sau chiar repatrierea în România – inclusiv în cazuri de deces”, spune Părintele Ilie Ursachi.
Cazuri și mărturii
Episcopia Italiei a început recent să publice mărturii despre pacienții în sprijinul cărora s-a implicat mai mult. Unul dintre cazuri a fost al „Bunicuței”, care, la 80 de ani, s-a trezit în spital fără să aibă pe nimeni și nimic. „Am serbat-o în spital, unde i-am dus tort și i-am cântat La mulți ani”, relatează Părintele Ilie Ursachi. „Se bucura de noi ca de copiii sau nepoții ei.”
După ieșirea din spital, „Bunicuța” a fost ajutată să se repatrieze, fiindcă în Italia locuia la un centru pentru persoane fără adăpost. Părintele Ilie Ursachi a vorbit pentru cazare la Căminul pentru Vârstnici al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Acum, „Bunicuța” e în rai, iar plecarea ei a fost în condiții bune și mai ales simțind că este iubită.
„Noi avem o colaborare bună cu sectoarele filantropice ale eparhiilor din țară, unde, prin proiectul Toiagul Nădejdii, oferim sprijin în valoare de 50 de euro pe lună pentru fiecare bătrân de pe lista lor de cazuri sociale”, explică părintele coordonator al Sectorului Social al Episcopiei Italiei.
Cea mai recentă mărturie este despre cazul lui Constantin, pe care voluntara Episcopiei și Părintele Ilie Ursachi l-au însoțit pe patul de suferință până în ultima clipă. Această poveste de dragoste creștină nu se încheie odată cu mutarea lui la cele veșnice, pentru că el rămâne în amintirea comunității și va fi pomenit la slujbe.
Jucării pentru copiii din spital
Alt caz impresionant este al Anei, mama unei fetițe cu nevoi speciale. Ea creează jucării artizanale, pe care le distribuie copiilor internați la Spitalul „Bambino Gesu” („Pruncul Iisus”) din Roma.
Părintele Ilie Ursachi explică această implicare a românilor din Italia prin greutățile vieții departe de casă:
„Greutatea prin care a trecut omul aici îl face mai sensibil și atent la nevoile aproapelui.”
„Nu-i ca în România, unde ai familie, unde ai rude, unde ai cunoștințe, unde toți vorbesc limba ta. Sunt conștienți de faptul că românul care ajunge bolnav în spital trece printr-o perioadă în care, dacă nu e ajutat, e mult mai greu pentru el”, spune părintele coordonator.
Foto credit: Magnific / Freepik
