17 martie 1917 – S-a născut în Mezotur – Ungaria (familia originară din Brașov) Zorica Teodosia Lațcu – călugăriță, poetă și traducătoare. Studii liceale la Brașov (1928-1936) și la Facultatea de Litere (limbi clasice) a Universității din Cluj (1936-1940). Preparator la Institutul de Lingvistică din Cluj – Sibiu (din 1941), lucrând la Dicțonarul Academiei Române și la bibliografierea revistei „Dacoromania”. În 1948 s-a închinoviat în Mănăstirea Vladimirești, dar în 1955 a fost exclusă din monahism de autoritățile comuniste, asemenea multor monahi și monahii. A suferit o detenție în închisorile comuniste între anii 1956-1959; după eliberare, a trăit în Gurguieți, jud. Brăila, din 1970 la Brașov, iar în 1990 s-a reintors la Mănăstirea Vladimirești, reînființată atunci. Lucrări A publicat mai multe volume de poezii religioase: Insula albă (1944); Osana Luminii (1947); Poemele iubirii (1949); Poezii (1999 și o ediție completă în 2000). Alte poezii religioase în „Gândirea” (București), „Telegraful Român” și „îndrumătorul bisericesc” de la Sibiu. A trecut la Domnul la 8 august 1990 în Mănăstirea Vladimirești, jud. Galați.
17 martie 1917 – S-a născut în Mezotur – Ungaria (familia originară din Brașov) Zorica Teodosia Lațcu – călugăriță, poetă și traducătoare
