Preasfințitul Părinte Gherontie Hunedoreanul a oficiat săptămâna trecută slujba de înmormântare a Părintelui Vasile Hriscu, iconomul Mănăstirii Lainici. Ierarhul a spus că a fost un adevărat om al lui Dumnezeu, iar starețul obștii a precizat că mutarea lui la cele veșnice încheie o epocă.
„Părinte de Pateric, părinte de Filocalie, părinte de Sfântă Scriptură. Putem afirma fără greșeală că, în persoana părintelui Vasile s-au întruchipat Patericul, Filocalia, și Sfânta Scriptură”, a spus Episcopul Vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei.
Un om ca o carte deschisă
„El le-a trăit cu adevărat, fiind o carte deschisă, care acum, iată, s-a închis. Era călugărul model, parcă dăltuit de Dumnezeu. În fața lui căpătam curaj și totodată ne rușinam și ne vedeam micimile noastre de suflet, care ne făceau să ne rușinăm, dar nu să ne temem.”
„Era omul lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului, așa cum l-am cunoscut fiecare!” a adăugat ierarhul.
Arhim. Ioachim Pârvulescu, egumenul Mănăstirii Lainici, a prezentat viața monahului ca pe o adevărată filă de pateric.
Părintele Vasile Hriscu s-a născut în 12 iunie 1952 la Frumușica, în județul Botoșani, fiind al treilea din cei zece copii ai creștinilor Vasile și Maria. De mic a avut înclinație pentru rugăciune.
La vârsta de 20 de ani, după ce a făcut armata la grăniceri, a mers la Constanța să lucreze, unde l-a cunoscut pe părintele Arsenie Papacioc, la care s-a spovedit.
Sfătuit de Părintele Arsenie de la Techirghiol, a intrat în obștea Mănăstirii Lainici în 1977, la numai 23 de ani.
De la început a fost atras de tovărășia duhovnicească a Părintelui Calinic Cărăvan, marele isihast al secolului XX, la umbra căruia a crescut. A fost tuns în monahism la 1979, chiar în ziua prăznuirii Sfântului Vasile cel Mare.
A trecut prin multe greutăți și întotdeauna a făcut ascultare de stareții săi. A fost propus de mai multe ori spre hirotonie, însă de fiecare dată a fugit la propriu.
Iubitor al Filocaliei
Părintele Vasile era un mare iubitor al Filocaliei, pe o citea cu creionul în mână, memorând citate întregi.
Cunoscându-i această dragoste după tradiția filocalică, părintele stareț Caliopie Georgescu l-a luat cu sine și au mers împreună la București, pentru a-l cerceta pe părintele Dumitru Stăniloae, traducătorul Filocaliei.
Acolo, ascultându-l, părintele Stăniloae a rămas uimit de dragostea monahului Vasile pentru rânduielile și învățăturile părinților filocalici. I-a dăruit cu toată dragostea o colecție de Filocalii și l-a păstrat pentru totdeauna la suflet, alături de un alt părinte duhovnicesc, Ioan Neamțu.
„Părintele devenea astfel emisarul Mănăstirii Lainici înaintea marelui nostru teolog, părintele Dumitru Stăniloae, purtând cu sine ca mărturie dragostea și părtășia minunată a «iubirii de frumos»”, explică Arhim. Ioachim Pârvulescu.
Sfârșitul unei epoci la Lainici
„Niciodată nu am făcut nimic fără să-i spun și fără ca el să știe. Am fost la unison și am lucrat totdeauna împreună. S-a încărcat permanent de harul Duhului Sfânt. Pe foarte mulți îi îndemna să se facă părtași la această mare bucurie duhovnicească pe care el o trăia cu adevărat.”
„Pe toți i-a povățuit în glasul Evangheliei lui Hristos, ca o pagină de aur a Mănăstirii Lainici, ca un străjer falnic, străjuitor peste jumătate de veac în această sfântă vatră monahicească”, a mai afirmat starețul Mănăstirii Lainici.
„El a fost cel mai important factor de echilibru în mănăstire și în afara ei, pentru mii și mii de credincioși. A moștenit acest mare dar al filoxeniei, al iubirii de străini, ca și continuator al Sfântului Calinic, al Sfântului Irodion și al marilor isihaști de la Lainici.”
„L-am descoperit în anul 1984 la schitul Locurele, abia intrat în mănăstire. Mergea adesea sus și trăia în schimnicie, întărindu-se duhovnicește cu rugăciunea inimii, după cum învățase de la părintele Calinic. Acolo l-am găsit transfigurat de post și rugăciune. Așa l-am văzut prima dată!”
„În 1991-1992, când au murit marii stareți ai Lainiciului, părinții Calinic și Caliopie, se încheia o perioadă importantă din istoria acestui loc. Cei doi stejari falnici ai trăirilor și experiențelor noastre duhovnicești erau chemați atunci la ceruri, pentru a sălășlui dimpreună cu Hristos în Împărăția Sa. Cu ei se încheia perioada secolului XX”, a mai spus Arhim. Ioachim Pârvulescu.
„Acum, cu plecarea părintelui Vasile, ucenicul celor doi stejari falnici, el însuși devenit stejar duhovnicesc, se încheie o altă epocă a Lainiciului, a călugărilor de dinaintea de 1989. La acest moment al despărțirii noastre am pierdut aici un mare rugător, însă credem că-l dobândim dincolo ca pe un bun mijlocitor!”
Sursa foto: Mitropolia Olteniei
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
