MESAJUL ÎNALTPREASFINȚITULUI PETRU, ARHIEPISCOP AL CHIȘINĂULUI, MITROPOLIT AL BASARABIEI ȘI EXARH AL PLAIURILOR, CU OCAZIA ÎMPLINIRII A 91 DE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU PATRIA-MAMĂ ROMNIA
Preacucernici Părinți,
Onorată asistență,
Ziua de astăzi, 27 martie a.c., pentru noi, românii din Basarabia, reprezintă o zi cu o încărcătură emoțională aparte, este ziua când, în mod deosebit, pomenim pe înaintașii noștri care, luminați de credința în unitatea Neamului Românesc, aici, la Chișinău, au dat startul unificării pământurilor strămoșești într-un stat național-politic – visul românilor de veacuri. Membrii Sfatului Țării au folosit cu înțelepciune situația creată după Primul Război Mondial, votând la 27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România. Gestul lor a fost urmat de bucovineni, care la 28 noiembrie 1918 au votat și ei Unirea Bucovinei cu România. Procesul de unificare a teritoriilor locuite de români a fost încheiat prin Unirea Transilvaniei și proclamarea Marii Uniri de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Astfel, românii sloboziți de sub jugul stăpânirile străine și-au văzut împlinite năzuințele de secole – refacerea Unității Naționale. Poporul român, popor credincios, pașnic și iubitor de dreptate a fost răsplătit de Părintele Ceresc, Atotputernicul Dumnezeu pentru jertfa și răbdarea sa.
27 martie 1918, pentru noi, românii basarabeni, înseamnă refacerea legăturilor cu frații noștri de aceeași credință, limbă și datini, chiar dacă sufletește nu am fost niciodată despărțiți. Beneficiul Unirii pentru Basarabia este de nemăsurat. Ecoul transformărilor administrative, sociale și culturale, care au urmat Actului din 27 martie, s-a simțit în mod special în anii 1988-1989, perioada de deșteptare națională care s-a soldat cu independența Republicii Moldova.
La aniversarea a 91de ani de la Unirea Basarabiei cu România, aducem omagiul și recunoștința noastră memoriei membrilor Sfatului Țării și tuturor celor care prin jertfă și sacrificiu au contribuit la refacerea unității de neam. Nu putem să nu amintim de părintele Alexandru Baltaga, care a votat revenirea Basarabiei în matca românească ca membru al Sfatului Țării, pentru care a suferit moarte mucenicească, fiind omorât într-un beci enkavedist la 7 august 1941 în Kazan.
Și, de asemenea, amintim și pe vrednicul de pomenire înaintaș al nostru Mitropolitul Gurie Grosu, pe episcopul Dionisie Erhan, pe preoții Constantin Popovici, Vasile Gobjilă, Andrei Murafa, Alexie Mateevici, dar și pe alți slujitori ai sfintelor altare care, prin modul lor exemplar cu care au slujit pe Dumnezeu și Neamul, au contribuit la unirea tuturor românilor într-o singură țară.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să așeze sufletele lor cu drepții în lăcașele Sale pline de lumină, să ne ajute să menținem trează conștiința de neam, dragostea de frați și să ne ferească de neînțelegeri și dezbinări, iar viața lor și devotamentul cu care au servit Biserica și aproapele să ne fie model de urmat.
Veșnică lor pomenire din neam în neam.
†PETRU, Arhiepiscop al Chișinăului,
Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor
