Ne-am obişnuit atât de mult cu mulţimea imaginilor din jurul nostru, cu prezenţa lor neîntreruptă, ca un specific al civilizaţiei noastre, încât nu mai sesizăm anomalia acestui fenomen în raport cu nevoile sufletului, foarte clare pe tot parcursul istoriei omenirii de până în zorii postmodernismului. Şi de ce anume este o anomalie? Întrucât sufletul omului nu este construit ca să proceseze un flux continuu şi accelerat de imagini, ci dimpotrivă, să-şi păzească cu străşnicie simţurile, şi mai cu seamă vederea.
Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.
