Luni s-au împlinit 34 de ani de când, în 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială de la Chișinău a decis reactivarea Mitropoliei Basarabiei.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act de această decizie în data de 19 decembrie 1992, printr-un Act Patriarhal și Sinodal care a recunoscut-o ca mitropolie autonomă și de stil vechi, făcând parte integrantă din trupul Bisericii Ortodoxe Române și având reședința la Chișinău.
Cum a fost reactivată Mitropolia Basarabiei
Republica Moldova își declarase independența în 1991, dar reflexele sovietice erau încă puternice în societatea de dincolo de Prut, astfel că drumul spre recunoașterea de către autoritățile din Republica Moldova a mitropoliei reînființate a fost unul sinuos, plin de obstacole și întârzieri.
Alături de deputatul basarabean Vlad Cubreacov, în lupta juridică pentru recunoașterea mitropoliei reînființate a fost implicat și Anatol Telembici, actualul Mitropolit Antonie al Basarabiei, ca reprezentant al mitropoliei.
Procesul a ajuns până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Decizia din 13 decembrie 2001 a instituției europene a dat câștig de cauză Mitropoliei Basarabiei și a obligat Republica Moldova să recunoască noua entitate.
Astfel, recunoașterea oficială a Mitropoliei Basarabiei de către autoritățile Republicii Moldova a venit abia în data de 30 iulie 2002, la un deceniu după reactivare.
Despre teritoriul canonic
Prin statut, actualul teritoriu al Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. În calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicție canonică asupra diasporei ortodoxe române din răsărit (fosta Uniune Sovietică) și diasporei Republicii Moldova.
Mitropolia Basarabiei numără patru episcopii istorice sufragane: Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia de Bălți (fosta Episcopie a Hotinului), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie a Cetății Albe și a Ismailului), Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria).
Istorie zbuciumată
1401: Teritoriu canonic românesc străvechi
Basarabia fusese de secole parte din teritoriul canonic românesc, fiind inclusă în Mitropolia Moldovei, care era recunoscută de Patriarhia Ecumenică încă din 26 iulie 1401, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
Teritoriul canonic coincidea cu teritoriul Principatului Moldovei de atunci: de la Carpații Orientali până la râul Nistru (și malul stâng al acestuia) și Bucovina de Nord până la Dunăre și Marea Neagră.
Acesta a fost cuprinsul Mitropoliei Moldovei și al Principatului Moldovei pe care Sf. Voievod Ștefan cel Mare l-a apărat cu credință, dârzenie și iscusință.
1812: Prima ocupație rusă
În 1812, Rusia țaristă a ocupat estul Principatului Moldovei (partea dintre Prut și Nistru), rupând astfel o parte din teritoriul canonic al mitropoliei istorice a Moldovei. Rușii au creat atunci Eparhia Chișinăului și Hotinului, ridicată ulterior la rangul de Arhiepiscopie și subordonată canonic Moscovei.
Noua eparhie a fost rusificată după moartea primului ei arhipăstor, Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Subordonarea canonică forțată față de Moscova a durat până la Marea Unire din 1918, când reprezentanții Basarabiei, provincie istorică românească, au cerut revenirea la Patria Mamă în contextul istoric favorabil care a permis aceasta după Primul Război Mondial.
1925: Înființarea Mitropoliei Basarabiei
Actuala Mitropolie a Basarabiei este succesoarea spirituală, canonică și istorică a Mitropoliei Basarabiei înființată în 15 noiembrie 1923 de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române.
Statul român a recunoscut noua mitropolie, înființată după Marea Unire ca răspuns la noile realități istorice, prin Decretul Regal nr. 1942 din 4 mai 1925.
1940: Deportările și prigoana sovietică
În timpul ocupației sovietice din 1940-1941 și apoi sub regimul sovietic ateist care a durat aproape cinci decenii (1944-1992), Mitropolia Basarabiei și-a încetat activitatea.
Preoții au fost uciși de ocupanții sovietici sau deportați în Siberia și Kazahstan. Vina lor era că noul imperiu, cel sovietic, nu agrea credința în Dumnezeu.
Iar în cazul preoților români se adăuga și vina de a fi simboluri ale identității românești – un exemplu este destinul Sf. Pr. Mc. Alexandru (Baltaga) din Basarabia (8 august).
- Vezi aici mai multe date cronologice despre teritoriul canonic dintre Prut și Nistru și Mitropolia Basarabiei.
