Părintele Dumitru Popescu s-a mutat la viața veșnică în urmă cu 16 ani. A fost decan al Facultății de Teologie din București în deceniile de dinainte și după căderea comunismului.
Părintele Dumitru Popescu s-a născut în data de 29 iunie 1929, la Călugăreni, județul Giurgiu, în familia preotului Grigore și a Mariei Popescu. Crescut într-un mediu profund religios, a primit o educație care i-a cultivat dorința de a urma calea slujirii preoțești.
Parcursul academic
Între anii 1940 și 1948 a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” din Capitală. Parcursul său educațional a fost însă întrerupt de instaurarea regimului comunist. Tatăl său a fost condamnat și suspendat din slujirea preoțească până în anul 1964.
Tânărul Dumitru Popescu a fost nevoit să își întrerupă studiile și să efectueze stagiul militar într-un detașament de muncă forțată, pentru trei ani.
Abia în anul 1955 și-a putut relua studiile, înscriindu-se la Institutul Teologic Universitar din București, unde a studiat până în 1959. Ulterior, a continuat studiile doctorale între 1959 și 1962, elaborând teza „Eclesiologia romano-catolică după cel de-al doilea Conciliu de la Vatican și ecourile ei în teologia contemporană”, susținută în anul 1972.
Părintele Dumitru Popescu a fost numit, între anii 1962 și 1964, director al Seminarului Teologic din București. Activitatea sa a fost apreciată de Patriarhul Iustinian Marina, care, remarcând calitățile sale intelectuale și pastorale, l-a trimis la studii postuniversitare în străinătate.
Decan al Facultății de Teologie
Între anii 1966 și 1967, a urmat cursuri la Facultatea de Teologie Protestantă din Lausanne și la Institutul Ecumenic de la Bossey din Elveția. Ulterior, între anii 1968 și 1970, și-a continuat studiile la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma.
După susținerea tezei de doctorat, părintele Dumitru Popescu s-a dedicat activității didactice la Institutul Teologic Universitar din București. A ocupat funcția de profesor și prorector în perioada 1972-1980, iar ulterior a fost rector al instituției. Între anii 1992 și 1996 a fost ales decan, contribuind la formarea mai multor generații de teologi.
După anul 1980, a ocupat funcția de director de studii la Conferința Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva. În această poziție, a evidențiat posibilitatea ca Ortodoxia să participe la dialogul cu celelalte confesiuni creștine, păstrându-și identitatea și mărturia proprie.
A fost unul dintre ucenicii Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. Activitatea sa academică i-a adus numeroase recunoașteri, între care acordarea titlului de doctor honoris causa din partea mai multor universități. În anul 2001, în semn de apreciere pentru întreaga sa activitate științifică și teologică, a fost ales membru de onoare al Academia Română.
Părintele Dumitru Popescu a trecut la cele veşnice în data de 10 martie 2010, la București.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro
