Arhimandritul Arsenie Papacioc s-a născut în urm cu 112 ani, la Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița. „Maica Domnului poartă, împreună cu noi, crucea noastră, cu iubire de maică, oricare ar fi ocara împotriva noastră și oricare ar fi nevoința noastră”, îi încuraja părintele pe fiii săi duhovnicești.
Tânărul Anghel, după numele primit la botez, a urmat Școala de Arte și Meserii, secția sculptură, a Liceului industrial nr. 1 din Capitală.
A fost deținut politic atât în perioada dictaturii regale cât și în cea comunistă. În penitenciarul Aiud a trăit o profundă transformare, alegând să-I urmeze lui Dumnezeu, dincolo de orice obstacole.
În închisoare, Anghel Papacioc a fost considerat „monahul în haină laică”. În data de 8 septembrie 1946, ieșea pe poarta Penitenciarului Aiud, hotărât să se lepede de cele lumești. La 15 ianuarie 1947 a fost primit ca frate în mănăstirea vâlceană Cozia.
În 1948, autoritățile au descoperit unde se afla și a fost nevoit să plece. La îndemnul părintelui Gherontie Bălan a mers la Mănăstirea Sihăstria, unde l-a cunoscut pe Sfântul Cuvios Cleopa. În 1949 a fost chemat la București de Patriarhul Justinian Marina și a fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim.
După ce s-a îmbolnăvit la ochi, s-a retras din nou la Sihăstria, unde a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah la 26 septembrie 1950 de către Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei.
La cererea Patriarhului Justinian Marina, a devenit îndrumător spiritual al Seminarului Monahal de la Mănăstirea Neamț. A format acolo o generație de tineri viitori preoți, dintre care șapte au devenit arhierei.
Condamnat la 20 de ani de temniță
În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, în timp ce ieșea din biserică, părintele Papacioc a fost reținut de Securitate împreună cu părintele Marcu Dumitru. După anchete în beciurile Ministerului Afacerilor Interne, părintele Arsenie Papacioc a fost condamnat la 20 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.
„Când am venit de la izolarea din februarie, două zile am stat la camera 49 din Zarcă cu Papacioc Anghel. Era afectat de frig și foame și trăia o stare de surescitare nervoasă. Sufla în pumni și se plimba prin cameră, încercând să se încălzească”, îl descria un informator de la Aiud în anul 1960.
În data de 1 august 1964, părintele Arsenie Papacioc a fost eliberat din penitenciarul Aiud. A mers la București, în speranța numirii într-o mănăstire din Capitală sau din împrejurimi. Potrivit unui raport al Securității, încă de la eliberare i s-au pus diferite piedici împotriva stabilirii în capitală.
Fără să știe Securitatea, Patriarhul Justinian l-a recomandat pe Arsenie Papacioc pentru o parohie în Ardeal, mai exact la Filea de Jos, în județul Cluj. Astfel, părintele Arsenie a început slujirea sa la Filea de Învierea Domnului, în 1965. A rămas acolo până în iulie 1967, când a fost numit stareț la Mănăstirea Cheia, la dorința Patriarhului Justinian, care îl voia în eparhia sa.
În noiembrie 1971, s-a mutat la Mănăstirea Căldărușani, iar în septembrie 1972 a fost transferat la Mănăstirea „Dintr-un Lemn”. În octombrie 1974 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Cernica, iar din ianuarie 1976 a slujit la Schitul Techirghiol, în județul Constanța.
Arhimandritul Arsenie Papacioc a trecut la cele veșnice în data de 19 iulie 2011, fiind înmormântat la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro
