Vineri se împlinesc 112 ani de la nașterea părintelui Paulin Lecca, unul dintre marii duhovnici ai secolului 20.
S-a născut în data de 24 iulie 1914 în localitatea Babele, județul Ismail din Basarabia (astăzi în Republica Moldova), în familia lui Grigorie și Maria Lecca, primind la botez numele de Victor.
Apropiat al Rugului Aprins
Viitorul arhimandrit a urmat studiile la Seminarul Teologic și Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău.
Discipol al profesorului Nichifor Crainic și apropiat al lui Gala Galaction, părintele Paulin a dovedit încă din tinerețe o preocupare deosebită pentru misiunea ortodoxă.
Între anii 1945 și 1948 s-a aflat în mijlocul intelectualilor reuniți în jurul mișcării spirituale Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din București.
Aici i-a cunoscut pe Sfântul Dumitru Stăniloae, Sfântul Sofian de la Antim, Constantin Galeriu, Benedict Ghiuș, Felix Dubneac, Andrei Scrima, Daniil Sandu Tudor, Vasile Voiculescu și duhovnicul rus Ioan Kulîghin.
Slujire în vremuri de prigoană
Instaurarea regimului comunist a influențat profund viața monahală din România, iar părintele Paulin Lecca și-a continuat slujirea în mai multe mănăstiri, între care Frăsinei, Cozia, Govora, Schitul Rarău, Gologanu și Antim.
Între anii 1979 și 1992 a fost stareț al Mănăstirii Arnota, ctitoria voievodului Matei Basarab, pe care a condus-o timp de 13 ani. Și-a dedicat timpul rugăciunii, contemplației și scrisului, deși o parte dintre manuscrisele sale s-au pierdut ori au rămas în colecții particulare.
Spre sfârșitul vieții a fost numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos și din Arhiepiscopia Bucureștilor.
O moștenire teologică și culturală
Părintele Paulin Lecca a lăsat o operă impresionantă ca moștenire. Printre lucrările sale se numără „De la moarte la viață”, „Ce este moartea?”, „Frumosul divin în opera lui Dostoievski” și „Cum să citim Biblia în învățătura Sfinților Părinți”, majoritatea devenite cunoscute publicului larg după trecerea sa la Domnul.
Totodată, a tradus numeroase lucrări din limba rusă, fiind unul dintre cei cărora li se datorează o versiune românească a volumului „Pelerinul rus”.
Ultimii ani i-a petrecut la Mănăstirea Rogozu, din județul Vrancea, o altă ctitorie a lui Matei Basarab, unde s-a mutat la cele veșnice în 1 februarie 1996.
Foto credit: Doxologia
