Acum 105 ani, în plină vară, se năștea filozoful Constantin Noica, la Vitănești, județul Teleorman. Cărțile lui Constantin Noica au fost o hrană spirituală foarte prețioasă pentru generații întregi după 1989, când a fost descoperit și redescoperit și când se forma o elită a tineretului nostru. Ieșiți din comunism cu foame și sete de cultură, dar și de spiritualitate, de sensuri noi, cu trimiteri profunde, tinerii au găsit în cărțile lui Noica împlinirea perfectă a acestor nevoi.
În 1937, Noica publică volumul cu titlul „De caelo. Încercare în jurul cunoașterii și individului”, cea mai explicit creștină dintre toate cărțile sale. Părintele Ioan Ică jr afirma: „Filozoful începe prin a evidenția procesul prin care cerul natural al lui Aristotel și al medievalilor a fost desubstanțializat de moderni și matematizat de fizica științifică, metamorfoză care pune în evidență superioritatea rațiunii umane moderne. Aceasta nu se mai supune la real, ci creează și sporește realul. Rațiunea este însă a individului, dar în epoca modernă individul e supus tiraniei a trei puteri anonime alienante: cosmosul, masele și istoria. Salvarea și reabilitarea individului vin doar de la acțiune, iubire și voința de sine creatoare de ordine. Cum arată creștinismul, aceasta vine din interiorul omului, unde se află de fapt cerul. Pentru aceasta e nevoie însă de o luptă și o revoluție spirituală, de o „agonie” creștină, singura care poate depăși „apatia” cronică a omului contemporan. „Numai creștinismul face indivizi puternici”. „Un singur ins al zilei de azi ar avea viitor: creștinul”, deoarece „creștinul singur este, până acum, portretul omului”. Modelul de creștin „agonic” propus de Noica omului modern „apatic” este personajul dostoievskian Alioșa Karamazov – cu care se identifică proiectiv Noica însuși -, cel care, nevinovat fiind, ia asupra sa păcatele și vina altora și participă prin suferință la mântuirea comunității”.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
