În Duminica a VII-a după Rusalii, astăzi, 11 august 2013, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române s-a aflat în mijlocul obștei mănăstirii ilfovene Cernica. Cu acest prilej, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat semnificațiile Pericopei Evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul al IX-lea, versetele de la 27 la 35, în care este prezentată Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum de către Mântuitorul Iisus Hristos.
Credința trebuie să locuiască mai întâi în inimă ca o puternică și constantă convingere că numai Dumnezeu ne poate ajuta în situații limită
Patriarhul României a arătat că „În primul rând învățăm (n. red.: din Evanghelia de astăzi) faptul că Mântuitorul Iisus Hristos are putere dumnezeiască de vindecare. Dar vindecarea nu o face spre a fi lăudat de oameni, ci o face din iubire smerită și milostivă pentru oameni. Vedem în primul rând că El cere credință de la cei doi orbi și cere stăruință pentru că nu i-a vindecat la prima clipă a întâlnirii cu ei, ci i-a lăsat să stăruie, să persiste în rugămintea lor de a fi vindecați, dar când Hristos îi întreabă †˜Credeți că pot să fac aceasta ?†™ ei care credeau au și mărturisit acum credința. Desigur că ei credeau din moment ce veneau după Iisus și cereau să aibă milă de ei, să-i vindece. Acum însă Hristos Domnul le cere să mărturisească față de ceilalți credința lor. Deci, nu este suficient să spunem în gândul nostru †˜Eu cred†™, dar de față cu alții nu mărturisim că suntem creștini ortodocși. Deci, credința trebuie să locuiască mai întâi în inimă ca o puternică și constantă convingere că numai Dumnezeu ne poate ajuta în situații limită, în condiții grele. Numai El Care dă viață și sănătate poate să vindece pe cei orbi și să facă să vorbească pe cei muți”.
Recunoștința este o sănătate sufletească a omului
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit și despre recunoștință: „Deci, acești doi orbi sunt chemați de Iisus să-și mărturisească credința lor, dar Mântuitorul le spune †˜Să nu spuneți nimic despre aceasta nimănui†™. Cu alte cuvinte, le cere să nu se laude cu faptul că au fost vindecați de El și nici să-L laude pe El Care i-a vindecat. Vedem prin aceasta smerenia Mântuitorului care ne arată că nu trebuie să așteptăm laude imediat după ce am făcut bine cuiva și nici nu trebuie să așteptăm să fie trâmbițat numele nostru pentru că am făcut un bine. Pe de altă parte, deși li s-a făcut îndemnul să nu vorbească despre această vindecare minunată totuși cei doi orbi nu s-au putut abține. Atât de mare era bucuria lor că văd lumina zilei, că văd fețele oamenilor, că văd albastrul cerului, că văd viața din jurul lor încât nu s-au putut abține și au vestit în tot ținutul acela cât bine le-a făcut lor Dumnezeu. Învățăm din aceasta smerenia Mântuitorului Iisus Hristos pe de o parte și recunoștința celor doi orbi care au fost vindecați. Recunoștința este o mare virtute, deși normal ar trebui să fie o atitudine sau un comportament firesc, sănătos din punct de vedere spiritual. Cel care primește o binefacere și nu mulțumește se comportă nefiresc și nesănătos. Are sufletul bolnav de nesimțire duhovnicească. Cel care nu mulțumește pentru binele primit, pentru binele făcut sau pentru darul primit. Iată că de la acești doi orbi vindecați învățăm și noi printr-o lumină duhovnicească a atitudinilor să fim recunoscători, să mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor prin care Dumnezeu a lucrat ca să ne ajute. Recunoștința este o sănătate sufletească a omului. Nerecunoștința este o boală. Când Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat zece leproși și numai unul s-a întors să mulțumească El a întrebat †˜Dar cei 9 unde sunt ?†™ El a vindecat zece, dar numai unul din zece a mulțumit. Acest procent este și astăzi valabil. Unul din zece oameni cărora le facem bine dacă își aduce aminte ca să mulțumească”.
Invidia este o patimă fioroasă care se hrănește din binele altora
Pericopa evanghelică ne învață valoarea rugăciunii puternice și a recunoștinței pentru binele primit de la Dumnezeu și de la semeni, a mai explicat Patriarhul României: „Mutul demonizat a fost și acesta la Iisus, dar lui nu i-a mai cerut dovada credinței, nu l-a mai întrebat †˜crezi tu că te pot vindeca ?†™ De ce ? În primul rând pentru că era mut și nu putea vorbi, iar în al doilea rând pentru că nu era numai mut, ci era și stăpânit de un duh rău, încât el nu mai putea gândi cu mintea sa și nici face ceva după cum gândea întrucât era stăpânit de duhul cel rău care îl chinuia. Era un om chinuit care nu mai putea vorbi și nici nu mai putea gândi și nici făptui în deplină cunoștință, în deplină funcționare a facultăților sale sufletești. Pe acesta Hristos Domnul îl vindecă din iubire milostivă fără să-i mai ceară ceva. Apoi, Evanghelia ne arată că mulțimile se bucurau, dar invidioșii se întristau. Oamenii simpli se bucurau că doi orbi au fost vindecați și un mut a fost eliberat de sub stăpânirea diavolului, dar cei invidioși și vicleni se tulburau. Evanghelia ne arată așadar că invidia este o patimă fioroasă care se hrănește din binele altora. Cu cât altora le merge mai bine cu atât invidiosul se îmbolnăvește, se consumă și se chinuiește mai mult în sufletul său. Mântuitorul nu le-a răspuns de data aceasta acestor invidioși clevetitori care spuneau că El scoate demonii cu puterea demonilor și faptele Lui vorbeau de la sine și anume, străbătea toate cetățile și satele și vindeca toată boala și toată neputința din popor. Evanghelia ne îndeamnă astăzi la o credință puternică și mărturisită, nu doar ținută în gând. Ne îndeamnă la o rugăciune stăruitoare. Când cerem ceva trebuie să stăruim. Învățăm credința mărturisitoare, rugăciunea stăruitoare și recunoștința puternică a celor doi orbi vindecați. În același timp învățăm din Evanghelie să ne bucurăm când cineva bolnav s-a vindecat, iar nu să ne întristăm. Și, cum spune Sfântul Apostol Pavel, †˜Bucurați-vă cu cei ce se bucură, plângeți cu cei ce plâng†™. Aceasta este starea sănătoasă a sufletului omului în raport cu semenii săi”.
Maica Domnului răsplătește celor care o cinstesc
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat ajutorul pe care Maica Domnului îl oferă celor ce se roagă către ea și a vorbit și despre Postul din această perioadă: „Această Evanghelie a vindecării este astăzi ascultată în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului. Este o perioadă de pregătire spirituală pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului care a trecut prin moarte, dar nu a rămas în moarte, ci a fost mutată de Fiul ei nu numai cu sufletul ci și cu trupul la trei zile după moarte la Ceruri. De aceea, moarte ei se numește adormire și mutare din viața aceasta pământească trecătoare la viața cea netrecătoare, ea fiind Maica vieții care a dat naștere ca Om Fiului lui Dumnezeu Mântuitorul lumii. Deci, Evanghelia de astăzi din timpul Postului Sfintei Marii este o Evanghelie care ne arată că avem nevoie de vindecare. Vindecare de boli trupești, dar și de boli sufletești și această vindecare se obține prin mărturisirea credinței, dar și mărturisirea păcatelor la spovedanie, împărtășire mai deasă și prin laudă adusă lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților prin care Dumnezeu lucrează și ne ajută adesea în chip minunat. Această perioadă de Post este o perioadă de mare bucurie duhovnicească pentru că Maica Domnului răsplătește celor care o cinstesc pe ea, se roagă ei și o laudă pe ea cu bucurie mare în suflet și cu pace multă. De aceea, noi cântăm †˜Bucură-te cea prin care răsare bucuria, Bucură-te ridicarea lui Adam celui căzut, Bucură-te ștergerea lacrimilor Evei, Bucură-te bucuria celor necăjiți†™, celor întristați, celor pe care nu-i mai iubește nimeni, dar ea iubește cu iubire milostivă de mamă. Maica Domnului reprezintă Biserica în rugăciune. Este icoana vie a Bisericii care își pune nădejdea în Dumnezeu mai mult decât în oameni și simte pacea și bucuria lui Dumnezeu care se revarsă tainic în sufletele oamenilor ca urmare a rugăciunilor, a postirii și a milosteniei. Deci, în această perioadă să unim rugăciunea cu milostenia. Dacă nu avem bani sau produse materiale să oferim celor săraci putem oferi un cuvânt bun, o rugăciune pentru altul, un sfat bun, o mână de ajutor, o vizită la un om bolnav și singur, bătrân și părăsit. Toate acestea sunt fapte ale milosteniei sufletești. Însăși prezența noastră și timpul nostru lângă un om descurajat este un act de milostenie, un dar de multe ori mai important decât o bucată de pâine sau un bănuț mai ales pentru cei care sunt singuri și abandonați, uitați sau marginalizați”.
La final, Patriarhul României a ridicat la rangul de arhimandrit pe părintele Maxim Bădoiu, starețul Mănăstirii Cernica și a spus: „Noi apreciind această vrednicie a mănăstirii acesteia în care au viețuit oameni deveniți sfinți după aceea și hărnicia părintelui stareț a obștii am acordat acest rang de arhimandrit. Când un stareț sau un preot paroh primește o distincție cinstea nu rămâne doar a lui, ci se extinde la obștea pe care o conduce duhovnicește potrivit cuvintelor Sfântului Ioan Gură de Aur care zice: Se încoronează capul și se cinstește întreg corpul. Deci, este prețuit printr-un rang deosebit părintele duhovnicesc, conducătorul unei comunități, iar prin aceasta este cinstită întreaga comunitate, mănăstire sau parohie. Deci, această cinstire, această onoare se aduce nu numai starețului, ci și obștii mănăstirii Cernica”.
De asemenea, Preafericirea Sa a oferit altarului și bibliotecii mănăstirii Cernica mai multe volume recent apărute la editurile Patriarhiei Române, iar credincioșilor prezenți iconițe. Starețul Mănăstirii Cernica a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și i-a dăruit o icoană cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos.
Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a VIII-a după Rusalii.
Foto: Ziarul Lumina
ți-vă>
