Părintele Justin Pârvu – ziditor de suflete și ctitor de mănăstiri

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, joi, 20 iunie 2013:

În perioada plină de lumină dintre sărbătoarea Înălțării Domnului la Cer și sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh a trecut la cele veșnice Părintele Arhimandrit Justin Pârvu, starețul-ctitor al Mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil de la Petru Vodă, județul Neamț, și duhovnic apreciat de numeroșii săi fii duhovnicești.

Format în atmosfera de rugăciune și înaltă trăire spirituală a Mănăstirilor Durău și Cernica, cunoscute vetre monahale din perioada interbelică, Părintele Justin a îndurat, cu multă credință, încercările temnițelor comuniste de la Văcărești, Jilava, Aiud și Suceava (între anii 1948 – 1964), mărturisind cu mult curaj dreapta credință în vremuri de încercare.

Ca deținut politic, a fost forțat să lucreze în mină, iar apoi ca lucrător forestier, într-o perioadă în care mulți monahi erau obligați să-și părăsească mănăstirile în urma promulgării Decretului comunist 410â”1959.

Biruind încercările și nedreptățile vremurilor de prigoană, a revenit în viața monahală, slujind ca ieromonah la Mănăstirile Secu și Bistrița, iar din anul 1991 ctitorind, în apropierea satului său natal, Mănăstirea Petru Vodă și, mai târziu, începând cu anul 1999, în apropierea acesteia, Mănăstirea de călugărițe Paltinu, în care a organizat și o casă pentru copiii săraci.

Monahul, oriunde s-ar afla, este într-o permanentă luptă pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu și pentru a face cunoscută lucrarea lui Dumnezeu celor din jurul lui. Misiunea lui este de a fi „lumina lumii și sarea pământului” (Matei 5, 13-14), dar mai ales rugător permanent pentru mântuirea oamenilor.

Când este chemat la slujire preoțească, monahul devine iconom al Tainelor lui Dumnezeu, urmând cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Iisus Domnul” (2 Corinteni 4, 5).

Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a dat speranță celor ce suferă, pentru că el însuși a trecut prin suferință. Celor care au urmat „calea cea strâmtă și cu chinuri” Dumnezeu le-a făgăduit: „le voi da în casa Mea și înlăuntrul zidurilor Mele un nume și un loc mai de preț decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic și nepieritor” (Isaia 56, 5).

Privind la lumina vieții sale și la mulțimea ucenicilor pe care Părintele Justin Pârvu i-a îndrumat pe calea mântuirii în Hristos, considerăm că trecerea sa la cele veșnice este o pierdere pentru viața și lucrarea pastorală a Bisericii, pentru monahismul românesc și pentru mulțimea credincioșilor care l-au cunoscut.

În aceste clipe de vremelnică despărțire până la obșteasca Înviere, pentru ucenicii săi duhovnicești rămân ca mângâiere rugăciunea și aducerea aminte a cuvintelor ziditoare de suflet pe care le adresa tuturor.

Ne rugăm ca Hristos Domnul, Cel răstignit, înviat și înălțat la Cer, să odihnească sufletul slujitorului său Justin arhimandritul în loc luminat, în loc de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinul; și să-i ierte orice greșeală a săvârșit el cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun și iubitor de oameni!

Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!

Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru obștea mănăstirii,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente