Monah statornic şi pictor de biserici – Arhim. Vartolomeu Florea

Bartolomeu Florea

Mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a părintelui arhim. Vartolomeu Florea (1933-2018), Mănăstirea Sihăstria – Neamţ, marţi, 03 aprilie 2018:

Cu multă durere am aflat vestea trecerii din această viaţă a venerabilului părinte Arhimandrit Vartolomeu (Bartolomeu) Florea, viețuitor al Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamț.

Apreciat de către ierarhi și slujitori ai Bisericii, de monahi, ucenici de-ai săi și de credincioșii care l-au cunoscut, Arhimandritul Vartolomeu Florea a fost un călugăr înzestrat de Dumnezeu cu mulți talanți, pe care i-a cultivat și înmulțit în viața de mănăstire şi în lucrarea misionară a Bisericii.

S-a născut la data de 11 iulie 1933, în comuna Stulpicani din judeţul Suceava, într-o familie de buni creștini, Mihai și Evdochia.

A intrat în viața monahală la Schitul Brădicești, un vechi metoc al Episcopiei Hușilor, unde a fost călugărit în Postul Mare al anului 1956, la 14 martie, în ziua prăznuirii Sfântului Benedict de Nursia. După câteva luni de la călugăria sa, în data 13 iulie 1956, a fost hirotonit ierodiacon în biserica acelui schit, de către Episcopul Teofil Herineanu al Romanului și Hușilor.

Trei ani mai târziu, el avea să treacă prin încercările Decretului 410 din anul 1959, când a fost nevoit să părăsească schitul. A locuit în apropierea casei părinților săi în perioada 1959-1965, într-o mică locuință, situată la marginea pădurii, dorind să împlinească voturile monahale și păstrând legătura cu unii părinți înduhovniciți de atunci, în special cu ieroschimonahul Paisie Olaru, care i-a fost vreme îndelungată duhovnic.

Părintele Vartolomeu Florea mărturisea adeseori că a admirat la ieroschimonahul Paisie Olaru duhul blândeții și al rugăciunii, încât ucenicii lui, călugări și mireni, ascultând de sfaturile acestuia s-au vindecat de neputințele lor.

În 15 februarie 1965, cu binecuvântarea Mitropolitului Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei, părintele Vartolomeu a intrat în obștea Mănăstirii Sihăstria, care funcționa atunci și ca azil de monahi vârstnici. A fost un bun slujitor al Sfântului Altar și un apreciat psalt, adeseori cântând la strană.

În perioada 1974-1979 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, iar în perioada 13 ianuarie-13 iulie 1989 a beneficiat de o bursă de studii la Institutul pentru Bisericile Răsăritului, de la Regensburg (Germania).

A fost hirotonit ieromonah la 21 septembrie 1986, în Catedrala Mitropolitană din Iași, de către Patriarhul Teoctist, care i-a acordat îndată după hirotonie și rangul de protosinghel.

Apoi, în şedinţa din data de 25 septembrie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea noastră ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, i-a acordat rangul de arhimandrit, fiind hirotesit de noi în acelaşi an.

Părintele Vartolomeu a participat la călugăria noastră din data de 6 august 1987 şi la hirotonia întru ierodiacon care a avut loc în paraclisul Sfinții Ioachim și Ana din Mănăstirea Sihăstria, în 14 august 1987.

De asemenea, ne-a însoțit împreună cu părintele stareț al Mănăstirii Sihăstria, Arhimandritul Victorin Oanele, la hirotonia întru ieromonah, săvârșită, în 15 august 1987, la Mănăstirea Putna, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, care era atunci şi locțiitor de Mitropolit al Moldovei și Sucevei.

Părintele Vartolomeu Florea s-a format ca iconar prin influența directă pe care au avut-o asupra lui câțiva pictori cunoscuți din vremea sa: părintele Arhimandrit Vartolomeu Dolhan, părintele Arhimandrit Sofian Boghiu și schimonahul Irineu Protcenco.

A început ucenicia de pictor încă din timpul stagiului militar efectuat la Iași, când l-a cunoscut pe părintele Vartolomeu Dolhan, slujitor în acea perioadă la Catedrala Mitropolitană din Iași.

După terminarea stagiului militar la Iaşi, avea să-l însoțească pe părintele Vartolomeu Dolhan la Mănăstirea Agafton, unde a pictat una dintre biserici, iar pe alta a restaurat-o. Împreună cu maestrul său, va picta mai târziu și paraclisul Mănăstirii Râșca.

La cursurile pentru pictori bisericești organizate de Patriarhia Română, l-a cunoscut pe Arhimandritul Sofian Boghiu, căruia i-a devenit ucenic apropiat. Apoi, l-a însoţit pe părintele Sofian la pictarea unor biserici și mănăstiri din țară, dar și peste hotare, petrecând doi ani (27 iulie 1979-8 iunie 1981) pe șantierul Catedralei Sfântul Gheorghe din Hama, Siria, o biserică frumoasă care, din nefericire, avea să fie mai târziu bombardată.

În timpul șederii sale în Siria, părintele Vartolomeu Florea a vizitat importante biserici și mănăstiri din Siria, Liban și Iordania, bucurându-se de prietenia unor ierarhi și slujitori ai Bisericii din zona respectivă. Unii dintre ierarhii Patriarhiei Antiohiei l-au vizitat mai târziu la Mănăstirea Sihăstria, în care părintele viețuia.

Începând cu anul 1966 până în ultima perioadă a vieții, părintele Vartolomeu Florea a pictat mai multe biserici, singur sau împreună cu ucenicii săi, şi anume: biserica din Rășinari (lângă Sibiu), biserica din satul Nemțișor, com. Vânători – Neamț, biserica din Stulpicanii Bucovinei, localitatea sa natală, biserica din Humuleștii Noi, biserica Schitului Icoana Nouă, din vatra Mănăstirii Neamț, paraclisul Schitului Vovidenia al Mănăstirii Neamț, biserica cimitirului Mănăstirii Agapia, paraclisul Centrului Social-Pastoral Sfântul Daniil Sihastrul de la Durău, un altar dintr-o biserică din Monte Tiburtini (Roma, Italia), iar începând cu anul 1985, biserica veche din incinta Mănăstirii Sihăstria, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, apoi biserica nouă din aceeaşi mănăstire, numită și Catedrala Sfânta Teodora, precum și trapeza Mănăstirii Sihăstria.

Cea mai importantă operă a părintelui Vartolomeu Florea a fost pictarea bisericii noi de la Mănăstirea Sihăstria, închinată Sfintei Teodora.

Lucrările, care au început în anul 1994, au fost încununate de sfințirea altarului acestei biserici, în 12 octombrie 1997, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Constantinopolului, împreună cu Patriarhul Teoctist al României şi o mulțime de ierarhi, preoți și monahi, pe care noi i-am invitat atunci la Mănăstirea Sihăstria, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Atunci, părintele Vartolomeu Florea a fost apreciat și onorat de către Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, care i-a acordat Crucea Patriarhiei Ecumenice, precum și de către Patriarhul Teoctist al României, care i-a acordat Crucea Patriarhală.

Părintele Vartolomeu nu a fost doar un cunoscut pictor bisericesc, ci a avut și darul pedagogiei, formând un grup de ucenici care l-au ajutat când a pictat la schiturile din apropierea Mănăstirii Neamț, la cele două biserici ale Mănăstirii Sihăstria, precum și la trapeza nouă a acestei mănăstiri, care a fost construită îndată după anul 1990.

Ajutat de ucenicii săi, părintele Vartolomeu Florea a realizat pictura bisericii mari de la Mănăstirea Sihăstria, precum și icoanele în mozaic aflate în ocnițele de pe pereții exteriori ai acestui sfânt lăcaș. El a deprins arta icoanelor în mozaic de Murano în timpul șederii sale în Italia.

Noi am sfinţit aceste icoane de mozaic în data de 7 august 2007, împreună cu un sobor de ierarhi, în prezenţa a 70 de clerici şi mulţi credincioşi.

Părintele Vartolomeu Florea a slujit Biserica noastră ca ierodiacon vreme de 30 de ani și apoi ca protosinghel şi arhimandrit vreme de 32 de ani, în total având 62 de ani de viață monahală, pe care i-a dăruit lui Dumnezeu şi Bisericii Ortodoxe.

Picta pe pereți de zid realități din Împărăţia cerurilor, dezvăluind cu smerenie o parte din dorul de Dumnezeu și din bucuria Duhului Sfânt de care era aprinsă inima sa. Propovăduia cuvintele Evangheliei lui Hristos prin icoane sfinte și deschidea ferestre către cer oricărui pelerin care privea cu atenție şi evlavie chipurile sfinților pe care el le zugrăvea.

De aceea, ne rugăm acum Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să primească în ceruri sufletul părintelui Vartolomeu Florea, în ceata slujitorilor Săi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe şi binecuvântări pentru obștea Mănăstirii Sihăstria,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

În imagini: Festivalul Bucuriei la BCU Iași

Biblioteca Centrală Universitară din Iași a găzduit duminică, 22 aprilie 2018, festivalul de cânt și dans popular „Festivalul Bucuriei”. Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Iașilor prin Departamentul de Misiune pentru Tineret, împreună cu filialele…